Mircea M. Ionescu a murit. A fost unul dintre cei mai cunoscuți jurnaliști sportivi din România

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Mircea M. Ionescu a murit la vârsta de 81 de ani. A fost un jurnalist, prozator și dramaturg român, cu o carieră de peste cinci decenii. Operele sale au fost traduse în mai multe limbi străine și piesele de teatru au fost montate în teatrele din cinci țări. Află mai multe detalii!

Jurnalistul Mircea M. Ionescu a murit

Presa sportivă din România a mai pierdut o valoare. Jurnalistul Mircea M. Ionescu a încetat din viață, la onorabila vârstă de 81 de ani, potrivit Prosport.ro. Sursa citată susține că tragedia s-ar fi produs cu puțin timp înainte de finala Campionatului Mondial 2026. Vestea a fost confirmată oficial de Alin Buzărin.

„Cu zece minute înaintea finalei Cupei Mondiale, o veste groaznică a abătut atenția de la New Jersey. S-a stins Mircea M. Ionescu! Odihnă veșnică, MMI! Marele gazetar, dramaturg, om de cultură Mircea M. Ionescu (31.10.1945 – 19.07.2026), este de astăzi încolo ce-a fost dintotdeauna. Legendă!

A fost imens, multilateral, plus, înainte de orice, un om extraordinar. Am avut privilegiul ca MMI să mă considere printre prietenii săi! Dormi în pace? Da! Dar mai ales «bun găsit, dragi prieteni ai fotbalului», așa cum ne saluta el întotdeauna…”, a scris Alin Buzărin pe contul personal de Facebook.

Vezi galeria foto
8 poze

Cine a fost Mircea M. Ionescu

Jurnalistul sportiv a urmat cursurile Facultății de Filosofie din cadrul Universității din București, pe care a absolvit-o în anul 1969. Ulterior, s-a îndreptat către cursuri de ziaristică și relații sociale, studiind și la Adelphi University din New York. Și-a început cariera de jurnalist în România, lucrând pentru publicațiile Munca, Sportul și Fotbal. Acesta a mai fost și comentator radio și TV, dar și un prozator și dramaturg de excepție, care și-a pus amprenta asupra vieții culturale din România și a diasporei din America.

Drumul l-a purtat în SUA, dar nu și-a uitat niciodată țara și domeniul în care a făcut primii pași în jurnalism. A fondat și coordonat „Lumea Sporturilor”, primul săptămânal de sport în limba română publicat peste hotare. Ziarul a apărut la New York între 1987 și 2005.

Carieră de succes și în literatură

Dar talentul său nu s-a oprit la presa sportivă. Mircea M. Ionescu a iubit literatura și a publicat numeroase volume de proză, teatru, eseuri, poezie, memorialistică, reportaje și dramaturgie, însumând un total de 38 de volume. El este cel care l-a ajutat pe Gheorghe Hagi să-și scrie cartea „La Răscruce de Hagi”. Cele mai cunoscute titluri ale sale sunt:

• „Asasinul acordă interviuri”,
• „Întâlniri care se uită greu”
• „Pierdut în New York”
• „Hamlet a murit degeaba”
• „Deținuți în Statuia Libertății”
• „Pușlamaua de la etajul 13”
• „Condamnat la Libertate”

Piesele sale realizate ca dramaturg au fost montate în teatrele din România, Bulgaria, Austria, Serbia sau Republica Moldova. Unele lucrări au fost traduse în limbile engleză, sârbă și bulgară. Mircea M. Ionescu a mai fost și membru al Uniunii Scriitorilor din România, al Asociației Scriitorilor București, al Foreign Press Association (New York) și al Asociației Internaționale a Presei Sportive.

S-a reîntors în România în 1999

După ani buni petrecuți în America, jurnalistul sportiv a decis să revină acasă. S-a mutat în România în 1999 și s-a angajat la ziarul Gardianul. A mai realizat emisiunea TV „Idoli și Legende”, difuzată de postul Telesport între 2005 și 2008. În CV-ul său mai apare și funcția de director al Teatrului „Tudor Vianu” din Giurgiu, deținută între anii 2010 și 2016.

Azi, jurnalismul și lumea culturală își iau adio de la un adevărat scriitor iubit și respectat, care a lăsat în urma sa o moștenire valoroasă în sport și literatura românească.

Ce pasiuni a avut Mircea M. Ionescu

Cele două mari pasiuni ale sale au fost teatrul si fotbalul. Și-a descoperit adevărata dragoste pentru sport în tinerețe, când avea 16 ani.

„Aveam 16 ani, eram la Grivița Roșie, fiind coleg printre alții cu Victor Marinescu, Petrică Veluda, Ipsilante, viitori mari rugbyști cu care eram la același liceu. Jucam uvertură, fentam bine și aveam viteză. Fusesem la un moment dat selecționat pentru naționala de juniori.

La un meci cu Dinamo II, din Divizia B, m-a remarcat cineva de la Știința Petroșani, care după meci, mi-a propus să mă transfer la Știința. M-a asigurat că voi intra la facultate fără să dau examen. Mă și vedeam inginer-miner. A urmat un meci de antrenament noi cu echipa mare. La o fază de atac, am trecut de un adversar, nu i-am uitat numele, Sebe. M-a urmărit, m-a prins cu palma de vârful bocancului, eu aflându-mă în plină alergare.

M-am prăbușit, căzând cu clavicula într-un stâlp de fier de pe margine, fracturându-mi-o. Nu le-am spus părinților, pentru că nu erau de-acord să practic asemenea sporturi dure. Dar mai mult decât fractura mă durea că se dusese Petroșaniul. Peste ani mi-am dat seama că a fost mâna lui Dumnezeu. Poate că aș fi devenit inginer de mine și nu aș mai fi fost nici ziarist, nici scriitor, nici dramaturg”, povestea Mircea M. Ionescu, în urmă cu mulți ani.

CITEȘTE ȘI:

Doliu în televiziunea românească! A murit Dumitru Udrescu, creatorul „Teleenciclopediei”

Au apărut imaginile video cu accidentul din Tulcea. Cum a murit Tatiana, femeia de pe bancă, într-o secundă