George Stanca a murit. A fost primul ziarist român condamnat la închisoare pentru plagiat!

George Stanca a murit luni, la vârsta de 71 de ani. Scriitorul era bolnav de mai multe luni, iar astăzi și-a dat ultima suflare. Puțini știu că Stanca a fost condamnat la închisoare pentru plagiat. A luat un an cu suspendare.

În decembrie 2013, Gheorghe Stanca, cunoscut în mediul literar sub pseudonimul Ghenadi Strungar, a fost condamnat la un an cu suspendare pentru pentru plagiat deoarece și-a însușit în mod ilicit traducerea romanului Jurnal de Lev Tolstoi. Acesta fusese tradus de de fapt din limba rusă de Janina Ianoși.

Cine a fost George Stanca: bibliografie

George Stanca s-a născut pe 7 mai 1947, la Buftea, județul Ilfov. A terminat liceul Doamna Stanca din București, apoi Institutul de Construcții București

1954-1961 Absolvent al școlii primare din Giulești Sârbi, cartier aflat la marginea Bucureștiului, raion Gheorghe Gheorghiu Dej București.

Primele încercări literare se adresează revistelor „Cravata roșie”, „Luminița” și încercările lui de a-și publica versurile.

1961-1965 Liceul Doamna Stanca din București.

1965-1973 Absolvent al Institutului de Construcții București, obținând diploma de inginer.

În timpul studenției a fost solistul vocal al formației rock Odeon.

Din 1970 a lucrat pe șantierul Chiajna, la un depozit legume fructe, ulterior la prefabricate (Vitan-Bârzești și Militari BCA), investiții (IAPI Turism București), sistematizare teritoriu (arhitect-șef al sectorului 6 București), proiectare (inginer principal ICRAL Cotroceni) până în ziua revoluției din 1989.

Cariera literară și artistică evoluează în paralel cu cea de inginer

1971 Debut ca publicist în revista „Săptămâna” lui Barbu, fiind titular al unei rubrici de muzică pop-rock-ușoară și devenind „comentator muzical” cum îi plăcea să se numească, nu cronicar.

1972 Colaborează la Săptămâna lui Barbu

1971-1972 Colaborator „Contemporanul”, „Scînteia Tineretului”

1973-1975 Redactor „Flacăra”, membru fondator alături de Adrian Păunescu și Dorin Tudoran, șef pagină muzicală, secretar muzical al Cenaclului Flacăra și reporter.

A condus și realizat pagina de „muzică tânără”, termen statuat de el pentru a evita indicațiile cenzurii care numea pop-ul, rock-ul și folk-ul „muzică ușoară”. În calitatea de secretar muzical de cenaclu, a fost cel care i-a descoperit/adus pe Mircea Vintilă, Dan Chebac, Adriana Aush, Radu Gheorghe, Mihai Diaconescu alias Anghel Mora și alții.

POVESTEA unei familii de români care a renunțat la Germania, după 10 ani,...

Cât costă un singur mic la Piața Obor din București. Preparatul a fost...

Tot la Flacăra, în paralel, și-a găsit și o preocupare „serioasă”, de care s-a îndrăgostit pe viață și pe care nu a părăsit-o niciodată: reportajul.

Opera lui George Stanca

„Tandrețe maximă”, București, 1981

„Poeme pricinoase”, București, 1983

„Excursie cu liftul”, București, 1988

„Angel radios”, prefață de Ion Cristoiu, București, 1994

„Un an sub Ciorbea”, București, 1998

„De la marea schimbare la marea dezamăgire”, București, 2001

„Stare de gr(e)ație”, prefață de Eugen Simion, postfață de Ion Rotaru, București, 2001

„Giuleștina și ai mei,” București, 2003

„Piese neterminate pentru o vioară dezacordată”, București, 2004, nuvele

„Eu vă sfidez pe toți”, București, 2004, eseuri consumculturale

„Ești mică, Bocșă”, București, 2001 (în colaborare cu Lena Stanca), colinzi, cântece