Cum a fentat moartea Niki Lauda în 1976

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Pe 1 august 1976, pilotul austriac de Formula 1, Niki Lauda, a supraviețuit miraculos unui teribil accident în Marele Premiu de la Nurburgring.

În acel sezon, el a pornit lansat, câștigând patru din primele șase etape ale sezonului și terminând pe locul secund în celelalte două. După cea de-a cincea victorie a sezonului, în Marea Britanie, Niki avea mai mult decât dublul punctelor obținute de principalii săi urmăritori, Jody Scheckter și James Hunt, și era favorit clar la câștigarea unui al doilea titlu consecutiv, performanță pe care nu o mai realizase nimeni de la Jack Brabham, în 1959 și 1960. Mai mult, austriacul părea că poate doborâ recordul de victorii într-un sezon de Formula 1, stabilit de Jim Clark în 1963. Dar tocmai atunci, a avut accidentul cumplit de la Nurburgring, care putea să-l coste viața.

Deși era de departe cel mai rapid de pe pistă, Niki Lauda a cerut celorlalți piloți să boicoteze Marele Premiu al Germaniei, cu o săptămână înaintea cursei de la Nurburgring, circuitul recunoscut în acea perioadă drept “Iadul verde” din cauza pericolului ridicat care a dus la moartea a numeroși driveri. El a motivat că organizatorii nu au resursele necesare pentru a garanta siguranța concurenților, incluzând aici lipsa mașinilor de pompieri și a safety-car-urilor, dar cu toate acestea, majoritatea piloților s-a opus boicotului.

Astfel,  pe 1 august 1976, la Nurburgring, în turul al doilea, Lauda a fost implicat într-un accident violent, după ce a deraiat inexplicabil de pe pistă, a lovit un parapet, iar mașina lui a fost cuprinsă de flăcări înainte de a fi ciocnită de un alt monopost. Niki a rămas blocat între fiarele contorsionate și doar intervenția altor patru piloți l-a salvat din foc. Totuși, cu arsuri foarte grave la cap, pierzându-și o bună parte din urechea dreaptă, cu mai multe oase rupte și cu plămânii plini de gazele toxice inhalate, lui Lauda i s-au dat puține șanse de supraviețuire la spital, unde un preot i-a făcut chiar ceea ce ar fi trebuit să fie ultima slujbă.

Niki a supraviețuit, însă, miraculos și la doar șase săptămâni după accidentul de la Nurburgring a revenit pe pistă în Marele Premiu al Italiei, unde a ocupat locul al patrulea, cu toate că sângele îi șiroia prin bandajele din jurul capului. Deși a ratat doar două etape în urma convalescenței sale, Lauda a început să piardă teren în fața lui James Hunt, astfel că, înaintea ultimului Grand Prix al anului, austriacul mai avea doar trei puncte avans și titlul urma să se decidă în Japonia. În ziua cursei, a plouat torențial, iar Niki Lauda a decis să abandoneze după doar două tururi, simțindu-se nesigur să continue în acele condiții, mai ales că ochii îi lăcrimau foarte tare din cauza incapacității de a clipi, cauzată de accidentul din Germania. Astfel, Hunt, rivalul și, totodată, prietenul lui Lauda, avea să câștige titlul cu doar un punct avans în clasamentul general, văzând în abandonul lui Niki un act de curaj.

El avea să mai triumfe de două ori în Campionatul Mondial de Formula 1, în 1977 și 1984.

Povestea completă a lui Niki Lauda poate fi citită în cartea „100 de sportivi legendari”, care va apărea în acest an.