Zizinho, omul datorită căruia a început gloria lui Pele

Zizinho a fost idolul copilăriei lui Pele şi doar destinul cumplit al Mondialului din 1950 a făcut ca cei doi să nu fie aşezaţi pe picior de egalitate într-o ierarhie sentimentală a marilor fotbalişti brazilieni. De altfel, Pele avea să declare mai târziu că Zizinho a fost cel mai bun fotbalist pe care l-a văzut jucând vreodată.

Născut pe 14 septembrie 1921, Zizinho era văzut de toţi brazilienii drept starul care urma să aducă trofeul Jules Rimet pentru prima dată în vitrina Selecao. În anii ’40, el a fost principala atracţie a lui Flamengo, alături de care a cucerit de trei ori consecutiv campionatul statului Rio, în 1942, 1943 şi 1944.

Zizinho a jucat la Flamengo până în 1950 chiar înaintea Cupei Mondiale, când a fost vândut împotriva voinţei sale la Bangu, decizie pentru care i-a criticat mereu pe conducătorii clubului rubro-negro. La turneul final, Brazilia, cu Zizinho într-o formă de vis, a jucat excepţional. Un cronicar italian al Gazzettei dello Sport compara fotbalul lui Zizinho cu operele lui Leonardo da Vinci. Dar Brazilia a pierdut meciul decisiv pentru titlu cu Uruguay, scor 1-2, deși îi era suficientă o remiză pentru a deveni campioană mondială.

Toţi jucătorii Braziliei au fost puşi la zid şi criticaţi aspru de întreaga naţiune, mai puţin unul: Zizinho. Marcator a două goluri la Cupa Mondială, el a fost desemnat şi cel mai bun jucător al turneului final, dar acest lucru conta prea puţin în raport cu tragicul Maracanazo, cum a devenit cunoscut acel eşec cumplit.

De altfel, unul dintre colegii de echipă ai lui Zizinho, Sabar spunea: „L-a durut foarte tare faptul că a fost păstrat în amintire mai mult pentru ce s-a întâmplat în 1950 decât pentru realizările sale glorioase.” Timp de jumătate de secol, Zizinho îşi închidea mereu telefonul în acea zi neagră de 16 iulie, motivând că: „Altfel, oameni din întreaga Brazilie m-ar suna toată ziua pentru a mă întreba doar cum a fost posibil să pierdem Cupa Mondială!”

Zizinho a marcat 30 de goluri în 53 de meciuri pentru naţionala Braziliei pentru care a jucat până în 1957. El a fost invitat de ultimă oră de Federaţia Braziliană de Fotbal pentru Cupa Mondială din 1954, dar a refuzat participarea întrucât a considerat că ar fi fost nedrept ca un jucător deja convocat să fie lăsat în afara lotului pentru a-i face loc lui. La fel s-a întâmplat şi patru ani mai târziu, în 1958, când Zizinho avea deja 37 de ani. El a fost inclus practic în ultimele momente în lotul care urma să se deplaseze în Suedia.

Zizinho a aflat, însă, că era luat în locul unui adolescent numit Pele, care avea pe atunci 17 ani. Atunci, a refuzat participarea la turneul final în favoarea lui Pele, deschizându-i drumul spre gloria supremă. Brazilia urma să câştige primul titlu  dintr-o perioadă de aur de 12 ani, în care s-au cucerit trei Cupe Mondiale.

Zizinho a mai jucat la FC Sao Paolo între 1957-1959, alături de care a cucerit şi titlul de campion al statului Paulista, iar cariera şi-a încheiat-o la echipa chiliană Audax Italiano, în 1962.

Zizinho a încetat din viaţă pe 8 februarie 2002, la vârsta de 80 de ani.