Viorica Dăncilă, povestea reală a fiului adoptat: ”Avea 15 ani, era mai rebel! Atunci i-am spus că e înfiat!”

Viorica Dăncilă a povestit, în direct la Antena 3, la emisiunea ”Sinteza Zilei”, moderată de Mihai Gâdea, cum a luat decizia de a înfia un băiețel și ce a discutat cu soțul ei, atunci cânds a ajuns acasă. Actualul premier a mai dezvăluit că Victor a aflat de la școală că este înfiat.

”Era ziua de 4 ianuarie, eram la serviciu. Noaptea, pe la 1-2 noaptea, vorbeam cu o prietenă care era centralistă. Mi-a spus că e necăjită. Mi-a zis că a vorbit cu omoloaga ei de la spital că a fost abandonat un copil și mi-a spus că va merge să vadă acel copil. Copilul plângea mereu.M-a întrebat dacă merg și eu cu ele și am zis da. Am mers cu ele două, la spital, să vedem copilul abandonat. Mama sa îl abandonase. Nu o acuz. Atunci am acuzat-o. Dar, am aflat situația critică în care se afla, cu încă 7 copii acasă, cu soțul într-un spital din București. Mi-a zis că nu avea de gând să îl mai ia de acolo. Am văzut un ghemotoc mic, de 4 zile, care își striga disperarea. Mi-am dat seama că acela era destinul meu, că trebuia să adopt acel copil. A fost o chestiune de moment. Mi-am dat seama că nu îl pot lăsa acolo.

Am mers acasă și am vorbit cu soțul meu și nu a fost foarte încântat. Mi-a spus că avem 26 de ani, suntem tineri, cum te vei descurca cu un copil. Aveam un apartament cu două camere, era mobilat doar în dormitor și bucătărie. M-a întrebat dacă pot să îl iubesc. Am simțit că nu pot să abandonez acel suflețel. Soțul meu l-a iubit de când l-am adus acasă. Am vorbit cu mama mea, cu socrii mei, dar erau foarte reținuți.

Atunci nu era aparatură, ca să știm dacă e sănătos. Pe data de 6 ianuarie m-am internat în spital cu fiul meu, cu Victor. A trebuit să învăț să îl hrănesc, să îl shimb, mă rugam de alte mame să îl hrănescă. Am stat în spital două săptămâni. A venit soțul meu și ne-a luat.

A fost și este copilul nostru și îl iubim foarte mult. Când am făcut botezul au venit toți prietenii, toți colegii. Îmi aduc aminte când a zis ”mama”. A zis o singură dată ”mama”, apoi a zis numai ”tata”.

În prima lui zi de școală am mers toți cu el, și bunicii. La o lună și ceva după ce l-am luat pe Victor acasă am mers acasă la familie. Avea certificat pe numele vechi. M-am dus și m-am întâlnit cu femeia care l-a abandonat. Mi-a mulțumit, mi-a spus că se bucură. Mi-a zis să înfiez și fetița, Aurelia, avea ochii foarte frumoși, dar nu am putut. Eram la început de drum. Ca să luăm laptele pentru Victor se ducea tot salariul meu. Fetița avea 3 sau 4 ani.

Între timp, tatăl copilului a decedat, în martie. Am decis de atunci ca să nu ne intersectăm, să nu punem vreodată copilul să aleagă. Nu l-a căutat niciodată pe Victor. Primul certificat a fost pe alt nume. I-am pus numele Dăncilă și i-am schimbat și prenumele, Victor. Am spus că poate neșansa lui se va transforma într-o victorie în viață. I-am pus și Florin pentru că suntem oameni credincioși.

Avea vreo 15 ani, era un pic mai rebel. Atunci i-am spus că e înfiat. Într-o seară am vorbit cu el și i-am spus că nu e normal ceea ce face și i-am zis că îi luăm calculatorul. M-a spus ”poți să mă pedepsești pentru că nu sunt copilul tău!”. Mi-a zis că i-a spus un copil. Am plâns și eu, și el, să tatăl lui.

Nu ne este rusine, atat ca ne-a ranit foarte tare. Ca mama m-au ranit foarte tare si pe sotul meu, l-au ranit si pe el. I s-a reprosat ca nu a luat legatura niciodata, Victor e un copil foarte bun. El are o familie, aici a deschis ochii, nu se poate identifica cu alta familie, Victor nu e un copil rau, dar asta e familia lui, nu-l poti desprinde din familia care de la 4 zile a fost alaturi de el.

L-am ajutat să treaca peste moment (n.r la 15 ani), i-am zis ca daca vrea sa mearga sa ii vada nu ma supra, merg cu el. Mi-a zis – voi sunteti mama si tatal meu si nu vreau acest lucru. Am mers impreuna la inot, judecam impreuna tenis de masa, joc tenis de masa. Timpul a cicatrizat o rana care s-a redeschis”, a povestit Viorica Dăncilă.