Traiectoria asteroidului – de mărimea unui zgârie-nori – a fost urmărită de Virtual Telescope Project, un observator online fondat de astrofizicianul Gianluca Masi de la Observatorul Astronomic Bellatrix din Ceccano, Italia. Momentul în care corpul ceresc s-a apropiat cel mai mult de Terra – vineri, 25 octombrie, la ora 17.17 GMT – a fost transmis, live, pe Youtube, informează space.com.
Asteroidul – numit 1998 HL1 – s-a aflat la 6,21 milioane de kilometri de Terra, aproximativ de 10 ori distanța dintre Pământ și Lună, aceasta fiind cea mai mică distanță față de Terra. Specialiștii NASA au transmis că este vorba despre un asteroid cu ”potențial periculos”, aceasta însemnând că se poate apropia ”periculos” de Terra.
Asteroidul 1998 HL1 măsoară în jur de 550 de metri în diametru, deplasându-se cu o viteză de 25.000 metri pe oră. Potrivit informațiilor furnizate de express.co.uk, dacă milioane de oameni ar muri dacă un astfel de asteroid ar lovi Pământul.
Asteroizii, numiți și mici planete sau planetoizi, sunt corpuri cerești mai mici decât planetele, dar mai mari decât meteoroizii (care pot avea diametrul de până la circa 10 metri), și nu sunt comete. Deosebirea dintre asteroizi și comete se face în prima fază (în momentul în care este descoperit corpul respectiv), după aspectul său vizual: cometele trebuie să aibă o „coamă” perceptibilă (o „atmosferă” densă), în timp ce asteroizii nu au așa ceva. Ulterior, stabilirea formei orbitei determină clasificarea obiectului într-o anumită categorie. Majoritatea cometelor au orbite foarte excentrice, multe din ele evoluând pe orbite parabolice.
Asteroizii variază foarte mult ca mărime, de la câteva sute de kilometri în diametru pâna la roci de numai câteva zeci de metri. Câțiva dintre cei mai mari au formă sferică și se aseamănă cu planete în miniatură. Totuși, în vasta lor majoritate asteroizii sunt mult mai mici și au o formă neregulată. Compoziția fizică a asteroizilor este diversă, și în multe cazuri e prea puțin ințeleasă. Astfel, unii asteroizi sunt corpuri solide de rocă cu un conținut metalic mai mic sau mai mare, în timp ce alții constau într-un conglomerat de roci, format datorită forței gravitației.