Viata lui Berlusconi in cuvinte! De la animator pe vase de croaziera, la premier al Italiei!

Cariera sa a fost pecetluita marti, din cauza pierderii majoritatii, lucru care l-a adus intr-o situatie fara intoarcere, in contextul in care nivelul sau de popularitate a atins un minim istoric de 22 la suta. „Regele” politicienilor italieni, in varsta de 75 de ani, care parea ca nu va intra niciodata la apa, a fost nevoit sa renunte.

Nascut la 29 septembrie 1936, intr-o familie mic-burgheza milaneza, el a mostenit de la tatal sau, angajat al unei banci, un ascutit simt pentru afaceri, pe care l-a manifestat inca din adolescenta, obtinand bani de pe urma ajutorului acordat colegilor sai de clasa, potrivit propriilor relatari.

Inteligent si cu imaginatie, el are un ego fara pereche, care dezvaluie un complex de superioritate. De altfel, orgoliul sau a avut de suferit la 23 octombrie, cand presedintele francez Nicolas Sarkozy si cancelarul german Angela Merkel au schimbat, in public, zambete cu subinteles pe socoteala sa. A fost o adevarata umilire pentru cel care se prezinta ca „cel mai bun presedinte al Consiliului (de Ministri) din istoria Italiei”.

Tanarul Silvio Berlusconi munceste ca animator in cluburi de noapte si pe nave de croaziera, cantand si spunand bancuri. Vanzator de aspiratoare la sfarsitul anilor ’50, el obtine in 1961 o licenta in drept, dupa care imprumuta bani de la banca tatalui sau, pentru a fonda „Santierele milaneze reunite”.

Incepe o ascensiune de neoprit in domeniul imobiliar, care declanseaza intrebari despre originea averii sale, la care a raspuns intotdeauna ambiguu. Holdingul familiei, Fininvest, cuprinde numeroase societati, inclusiv trei posturi de televiziune, editura Mondadori si Clubul de Fotbal AC Milan.

Acesta i-a permis lui Silvio Berlusconi sa fie, timp de zece ani, cel mai bogat om din Italia, dupa care riscurile pe bursa il detroneaza de pe aceasta pozitie, dar ramane mereu intre primii cinci. In 1994, „Il Cavaliere”, titlu onorific decernat de presedinte ca recunoastere a eforturilor sale, se lanseaza in politica. In cateva saptamani, el pune pe picioare Forza Italia (Hai, Italia!), un partid format in mod esential din cadre de la Fininvest.

El se aliaza cu neofascistii din Miscarea Sociala Italiana (MSI) a lui Gianfranco Fini si populistii din Liga Nordului a lui Umberto Bossi si castiga alegerile, in aprilie 1994. Abandonat de Liga, Guvernul sau se prabuseste dupa sapte luni.

In 2001, obtine din nou postul de premier, pe care-l va pastra pana in aprilie 2006, un mandat fara precedent din perioada postbelica si pana atunci.

Uzat de cei cinci ani la putere, este invins „la mustata”, in legislative, de eternul sau rival de stanga, Romano Prodi, care se dovedeste incapabil sa isi pastreze coalitia unita, pemitandu-i lui Berlusconi o revansa rasunatoare doi ani mai tarziu, in 2008 si un al treilea mandat ca sef al Guvernului.

Abil in a poza ca „victima”, mereu certat cu jurstitia pentru diverse cazuri de coruptie si frauda fiscala, Berlusconi a fost condamnat in mai multe randuri in prima instanta, dar niciodata definitiv.

Foarte atent cu felul in care arata, mic de inaltime si mereu bronzat, el si-a facut implant capilar, si-a retusat pleoapele si isi vopseste parul.

Atractia fata de femei tinere si frumoase, inclusiv prostituate, i-a adus, in primavara lui 2009, o suparatoare cerere de divort din partea celei de a doua sotii, satula de escapadele lui. Dar si un proces pentru relatii contracost cu o minora si abuz de putere pentru a o elibera, in toamna lui 2010, pe tanara marocana „Ruby”, care a participat la petrecerile sale, numite „bunga-bunga”.

Dupa ce i s-a facut rau, in noiembrie 2006, i s-a instalat un stimulator cardiac, in decembrie, in Statele Unite. In 1997 fusese operat de cancer la prostata.

In decembrie 2009, un dezechilibrat psihic l-a lovit cu o macheta a catedralei din Milano peste fata, fracturandu-i nasul si doi dinti.

Silvio Berlusconi are cinci copii din cele doua casatorii ale sale, dar si mai multi nepoti.