LUPTATOARE. Valeria Motogna-Bese este una dintre handbalistele complete, care face ambele faze, aparare si atac FOTO: Sorin Cioponea Sacrificiu. Handbalista Valeria Motogna-Bese a acceptat sa se transfere de la Zalau la Ramnicu-Valcea pentru a putea sa-i asigure un viitor linistit fiicei sale, Alesia George Parvan Un copil de un an si doua luni lasat in grija sotului si a soacrei. Durere. Asta a insemnat pentru Valeria Motogna-Bese, handbalista plecata din Bistrita natala pentru o cariera sportiva. „Fac handbal de aproape 15 ani. Sincer, nici nu ma vad altfel”, spune vicecampioana mondiala. Dupa o cariera plina de succes la Silcotub Zalau, cu care a cucerit City Cup in 1996, Vali a plecat, in vara trecuta, la Oltchim Ramnicu Valcea. A facut parte, alaturi de Ramona Farcau-Maier, Tereza Tamas-Paslaru si de Roxana Gatzel din grupul care l-a insotit pe antrenorul Gheorghe Tadici la actuala campioana nationala, detinatoare a Cupei Romaniei si, aproape sigur, a Cupei Cupelor.
Nu provine dintr-o familie bogata. De mica a stiut doar handbal, handbal si iar handbal. La loturile de junioare, de tineret, la senioare, la echipa de club. A strans din dinti. Dureri de spate. Accident de masina in care a fost la un pas de moarte. A trecut peste toate. S-a casatorit si a devenit mama. Apoi s-a intors la handbal.
Rezista greu fara sa-si vada copilul. Poarta cu ea cateva jucarii ale micutei, pe care Alesia le-a abandonat. „La doua saptamani, poate si mai des, sotul si fiica mea vin la Ramnicu-Valcea. Pentru ei e mai usor, caci eu mereu sunt in cantonament, la antrenamente, in pregatiri”, continua mamica de 28 ani.
Adrian, sotul Valeriei, munceste la firma nasilor lor, care au un restaurant si o sala de jocuri electronice. „Are un program mai flexibil. Cand termina serviciul, fuge acasa, caci de Alesia are grija soacra mea”, povesteste Vali. „M-am gandit mult inainte de a veni la Valcea. Daca n-am bani, ce voi face cand fata mea imi va cere jucarii, o rochie noua, pantofi si multe altele?! Adrian m-a inteles si ma sprijina”, conchide tanara doamna Bese. Din 1992 are cam 15 zile libere pe an, uneori chiar mai putin. „Ar trebui sa existe o lege prin care sa putem sa ne pensionam la 35, 36 ani”, conchide Vali. Gandul ii zboara la Alesia, iar asta o ajuta sa mearga mai departe.