O cetate dacică din România este inclusă în patrimoniul UNESCO de mai bine de două decenii. Este total interzis accesul oamenilor, locul fiind considerat riscant pentru vizite. Tocmai din acest motiv, nu foarte mulți români știu despre monumentul istoric. Drumul spre acest obiectiv este destul de abrupt, dar și neprimitor.
Cetatea dacică de la Băniță, din județul Hunedoara, rămâne una dintre cele mai impresionante de la noi din țară. Locul face parte din patrimoniul UNESCO de mai bine de două decenii, însă nu este descris drept un obiectiv turistic. Asta pentru că se află în vârf de munte, pe o stâncă masivă, unde oamenii nu pot ajunge cu ușurință. Drumul până acolo este foarte abrupt și periculos. Cetatea este considerată prea riscantă, tocmai din cauza faptului că nu a fost amenajat niciun traseu de vizitare a sitului arheologic. Dacii și-au construit fortăreața pe un versant abrupt, locul fiind neprimitor pentru cei care vor să-l viziteze.
Turiștii se pot rătăci cu ușurință sau se pot răni pentru că poteca nu este marcată corespunzător. Cei care au de gând să meargă însoțiți de animalele de companie sau de copii, ar fi mai bine să uite de această idee. Acum un secol și jumătate, vechiul drum printre cheile de la poalele cetății a fost transformat în terasament al căii ferate a cărbunelui, Simeria – Petroșani. Oamenii care ajung prin zona respectivă pot fi prinși între trenurile care merg prin locul strâmt, mărginit de stânci.
O tânără din Deva și-a făcut curaj și a fost să viziteze cetatea de la Bănița. Doar că, spune ea, s-a rătăcit de mai multe ori atât la dus, cât și la întors. A fost avertizată să nu meargă până acolo, pentru că riscă să nu mai găsească drumul, însă n-a ținut cont și a vrut să vadă cu ochii ei monumentul istoric.
„Ni s-a spus să nu mergem, pentru că riscăm să ne rătăcim, nefiind amenajat vreun traseu spre cetate. Nu am crezut că va fi atât de greu. Am mers vreo jumătate de kilometru pe marginea liniei ferate, până la podul din dreptul căruia putem aborda dealul. Apoi am luat-o pe potecă, însă nu am reușit să urmărim marcajele.
Am urcat abrupt ținându-ne de copaci, pietre și rădăcini. Pe deal nu am găsit decât câteva pietre, vreo două steaguri agățate de crengi și priveliștea Văii Jiului și a țării Hațegului. La întoarcere ne-am rătăcit de mai multe ori, ajungând pe marginea prăpastiei. A fost o experiență obositoare”, a declarat o tânără venită din Deva, pentru Adevărul.