Unde s-a născut, de fapt, părintele Arsenie Boca. Locul în care a venit pe lume nu aparținea României la acel moment

Unul dintre cele mai importante locuri de pelerinaj din țară pentru credincioși îl constituie mormântul părintelui Arsenie Boca, intrat în conștiința colectivă ca cel mai mare duhovnic român al secolului XX, așa cum l-au considerat și ucenicii săi. Se mai spune că Arsenie Boca nu a fost niciodată un om ca toţi ceilalţi, pentru că avea ceva special, lucru observat de rudele şi apropiaţii lui încă din adolescenţă. Niciodată nu bea și nu mergea la petreceri.

Mai târziu, grație personalității sale, a fost ieromonah, teolog și artist plastic, ortodox român, mii de pelerini veneau să-i asculte învățăturile cu har și să le pună în practică. O făceau la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus unde era stareț sau la Mănăstirea Prislop din Țara Hațegului. Pentru acest fapt a fost mult timp hărțuit de securitate.

Ca artist, Părintele Arsenie Boca a pictat biserica din Drăgănescu (la 25 km de București), precum și Icoana Maicii Domnului cu Pruncul din altarul Bisericii Sfântul Elefterie din București.

Unde s-a născut, de fapt, părintele Arsenie Boca. Locul în care a venit pe lume nu aparținea României la acel moment

Părintele Arsenie Boca, Zian-Vălean Boca pe numele de mirean, s-a născut la data de 29 septembrie 1910, la Vața de Sus, în comitatul Hunedoara, care aparținea pe vremea aceea Austro-Ungariei. Tatăl său, Iosif-Petru, era de meserie cizmar, iar mama, Cristina (Creştina), casnică. În jurul vârstei de 14 ani, „domnişorul Zian” s-a mutat din casa mamei lui. Dintr-un motiv necunoscut, părinţii lui au divorţat, iar mama a fost nevoită să se recăsătorească, lucru cu care copilul Zian nu a fost de acord. De aceea, s-a mutat din Brad (Hunedoara), în Buteni, judeţul Arad.

La Brad, a urmat cursurile Liceului Național Ortodox „Avram Iancu” absolvindu-l ca șef de promoție, în 1929. În același an, se înscrie la Academia Teologică din Sibiu, pe care o finalizează în 1933.

Potrivit doxologia.ro, la recomandarea profesorului Nicolae Popovici primeşte o bursă din partea Mitropolitului Ardealului Nicolae Bălan, pentru a urma cursurile Institutului de Arte Frumoase din București. Audiază în paralel cursuri la Facultatea de Medicină, ținute de profesorul Francisc Rainer și prelegeri de Mistică creștină ale profesorului Nichifor Crainic, de la Facultatea de Teologie din București.
Chiriarhul său, Nicolae Bălan, îl trimite într-o călătorie la Muntele Athos, cu scopul de a aduce manuscrisele românești și grecești ale Filocaliei. Experienţa duhovnicească îl pregăteşte pentru viața de călugăr, pentru care optase încă din anii studenției de la Sibiu.

După ce a fost hirotesit citeț și ipodiacon de către mitropolitul Nicolae Bălan, este închinoviat la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, din județul Brașov. În Vinerea Izvorului Tămăduirii din anul 1940 este tuns în monahism, iar în 1942 este ridicat la treapta preoțească și numit stareț al Mânăstirii Brâncoveanu, pe care o renovează.

Cum a ajuns Părintele Arsenie Boca să fie urmărit de Securitate şi pe patul de moarte

După ocuparea țării de către armata sovietică, Părintele Arsenie Boca este arestat pentru prima oară pe 17 iulie 1945, la Râmnicu Vâlcea, pentru participarea activă la mișcarea legionară. A fost dus la București spre a fi anchetat. Pe 30 iulie 1945, este eliberat în urma presiunilor bisericii, fiind găsit totodată nevinovat.

Însă, la data de 14 mai 1948, este iarăși arestat, pentru că a ajutat creștinește cu hrană pe luptătorii anticomuniști din Munții Făgărașului. Părintele Arsenie Boca este schingiuit o lună și jumătate, silit să dea una după alta declarații, după care a fost eliberat.
În noiembrie 1948, mitropolitul Nicolae Bălan îl transferă de la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, la Mănăstirea Prislop. Între timp, locașul de cult a devenit mănăstire de maici, iar starețul Arsenie Boca are rol de duhovnic al mănăstirii, deși cu întreruperi în perioadele de arestare și anchetare.

După 2 ani, mai precis în noaptea de 15/16 ianuarie 1950, este arestat pentru a treia oară, declarat vinovat de a fi „duşman activ al regimului actual şi al clasei muncitoare”. Astfel ajunge să execute „detenţie administrativă” la Canalul Dunăre-Marea Neagră până pe 23 martie 1951, când va fi eliberat la solicitarea patriarhului Justinian. Acesta i-a semnalat ministrului de interne al României, Teohari Georgescu, pericolul revoltelor făgărășenilor.

În 1953, exact de Rusalii, este anchetat din nou, apoi este arestat la Timișoara, Jilava și Oradea pentru 6 luni, din octombrie 1955, până în aprilie 1956. În 1959, folosindu-se de înscenări abuzive, așa-zise nereguli financiare, părintelui ieromonah i se interzice să slujească la altar.
În perioada pribegiei la București, a fost tot timpul marginalizat, supravegheat permanent de securitate, dar a lucrat pe postul de pictor secund la Biserica „Sfântul Elefterie” din Bucureşti, alături de Vasile Rudeanu până la pensionarea sa din 1968. Începând cu anul 1984, se retrage la chilia lui din Sinaia, unde va trece la Domnul, la 28 noiembrie 1989, la vârsta de 79 de ani.

Mănăstirea Prislop, loc de pelerinaj pentru milioane de români

Așa cum și-a dorit, este înmormântat la Mănăstirea Prislop, la 4 decembrie 1989, devenit loc de pelerinaj pentru milioane de români. În casa familiei lui de suflet, a rămas unul dintre tablourile pictate, numit „Iisus în Grădina Ghetsimani”, în jurul căruia s-au născut multe amintiri după trecerea în nefiinţă a preotului.

Redăm câteva vorbe pentru duh, care ajung la minte si suflet, şi pe care le puteţi aplica atunci când viața vă oferă provocări, astfel încât să le simţiţi sensul cu adevărat.

„Pana la Dumnezeu, nu este nici jos, nici sus, nici aproape, nici departe, pentru că Dumnezeu este pretutindeni și de aceea El e mai aproape de tine decât sufletul și trupul tău, numai să știi și să afli această apropiere prin credință și rugăciune”.
„Când Mântuitorul poruncește iubirea de vrăjmăși, El n-o face ca să te îngenuncheze în fața celui rău, ci ca să te elibereze de răul din tine și in felul acesta să-l limiteze”.
„Nu există vrăjmaș mai mare pentru om decât omul însuși şi de nimic nu trebuie să se teamă omul ca de el însuși. Cine își stăpânește simțămintele, acela îşi petrece viața în pace”.