Un fin bijutier rasplatit cu un giuvaier de aur

PREMIU. Jane Fonda l-a sarutat cu nesat pe castigator, dupa care l-a sters tandru de ruj Trofeu. Cristian Mungiu a luat Palme d’Or-ul pentru filmul de lungmetraj „4 luni, 3 saptamani si 2 zile” Irina-Margareta Nistor Cristian Mungiu a luat Palme d’Or-ul pentru filmul de lungmetraj „4 luni, 3 saptamani si 2 zile” sau „4,3,2”. Suna ca o numaratoare inversa pentru un final dramatic, dar si ca un inceput de drum de glorie incontestabila. Toate ziarele franceze il pusesera pe prima pagina, triumfator, fericit si elegant, original si amuzant in scurtul speech (intr-o engleza impecabila, el fiind initial absolvent de Filologie si abia apoi oprindu-se la marea lui pasiune si chemare). L-au supranumit, culmea ironiei pentru lingaii din vremea lui Nea Nicu, „Geniul din Carpati” (care aminteste si de castelul lui Jules Vernes, din aceiasi misteriosi munti). Un apelativ pe care el il merita, insa, pentru ca nu numai ca are har, dar si talent financiar de vreme ce a reusit cu doar 600.000 de euro sa finiseze o pelicula impecabila, cu actori de prima mana de la Ana Maria Marinca (singura, pana acum, cu un BAFTA pentru cutremuratorul ei rol din englezescul „Sex Traffic”) si Vlad Ivanov, care a trecut (sa-i zicem dintr-un viciu de procedura, fiind socotit rol secundar si nu principal, cum s-ar fi cuvenit) pe langa un premiu la UNITER pentru extraordinara sa performanta din „Elisaveta Bam”, in regia lui Alexandru Tocilescu. Oleg Mutu a facut imaginea, iar unul dintre producatori este Dan Burlac, care a avut fler si la pelicula lui Corneliu Porumboiu, cel care a luat Camera d’Or anul trecut pentru „A fost sau n-a fost”. Marele premiat si intervievat, de ieri incoace mai ales, a avut intelepciunea sa trateze voiajul la Cannes ca pe o vacanta de vis, in care a plecat cu sotia lui, Isabela, care l-a insotit si pe treptele cu covor rosu si in sala, unde a sarutat-o imediat ce a aflat vestea cea mare, si cu fiul lor care a implinit doi ani chiar pe Croisetta si a fost sarbatorit ca un mic print. Apoi Cristi a fost rasfatatul presei, a avut vreme sa scrie si sa raspunda pe blog sau la sms-uri, ca orice calator, cu drag de cei ramasi acasa si carora voia sa le impartaseasca din bucuria lui. A venit si seara cea mare cu Jane Fonda, Alain Delon, Stephen Frears (care si el a facut initial Facultatea de Drept). TVR a decis sa transmita pe doua canale sobra si fascinanta ceremonie de inchidere. Profesorul lui Cristi si a majoritatii marilor invingatori cinematografici din ultimii ani, Laurentiu Damian, a avut poate la fel de mari emotii ca fostul sau student. Stiam ca Mungiu e pe lista scurta a favoritilor, dar premiile se inghesuiau si fugeau in cele patru colturi ale lumii si la noi nimic. Concurenta enorma: Tarantino, Kusturica, Gus Van Sant, rusii, asiaticii… Ne consolam cu premiul Fipresci al criticii straine, care e cat un Glob de aur, dar voiam pentru el si Oscarul cel mai rafinat din lume, Palme d’Or, bijuteria Chopard de 127 de grame pe care a luat-o pe 27 mai 2007, cand a facut o tara intreaga fericita, uitand de politica si, cum bine spunea chiar realizatorul, chiar si de fotbal. De-a lungul vremii au mai existat trei Palme d’Or pentru Romania, in 1957 pentru Ion Popescu-Gopo si desenul sau animat „Scurta istorie”, in 1969 Mirel Iliesiu pentru documentarul participant la sectiunea de scurtmetraje „Cantecele Renasterii” si pentru Catalin Mitulescu, in 2004, pentru scurtul „Trafic”. La lungmetraje insa, din 1955, de cand se acorda aceasta invidiata distinctie, Mungiu li se alatura lui Coppola, William Wyler, Kusurica, Fratii Coen, Fratii Dardenne, Visconti, Antonioni, Fellini, fratii Taviani, Robert Altman si, singura femeie, Jane Campion, Bob Fosse sau Kurossawa, Wajda, Lynch, Tarantino… Daca ar fi scris un scenariu despre intreaga sa aventura in sudul Frantei, cu siguranta ca nu ar fi parut verosimil, pentru cineva care cu cateva luni in urma nici nu stia bine daca va avea cu ce sa termine filmarile. Bravo, si, ca la teatru, bis, ca s-a demonstrat ca se poate!