Un elev model protestează împotriva sistemului de învătământ inutil din România: “Am lasat şcoala să mă tâmpească…”

De: Cancan
Publicat: 07/03/2016 | 16:40

 

 

Andrei Eduard Burghelia susţine că simte cum este spălat pe creier de tot ce memorează pentru bacalaureat, fiind vorba despre informaţii inutile, care nu fac decât să epuizeze elevul în loc să-l pregătească pentru următoarea etapă de învăţământ, cel superior. Tânărul, cunoscut pentru mai multe iniţiative în calitate de reprezentant al elevilor dintr-un liceu din Constanţa, a luat atitudine pe reţeaua de socializare.

 

“Sunt unul dintre tinerii care vor susţine examenul de bacalaureat în anul 2016. Acel presupus ”examen al maturităţii” care nu face nimic altceva decât să suprasolicite elevul, forţându-l să memoreze munţi de informaţii inutile. Sunt stresat, supărat, confuz şi nu mai fac nimic productiv pentru că învăţ pentru „examenul maturităţii” şi-a început Burghelia mesajul său, redat de “Vocea Transilvaniei”.

„Dacă în urmă cu un an mă culcam la ora 2 pentru că făceam voluntariat în diverse locuri, conduceam o afacere şi un ONG, acum învăţ cum să evidenţiez tema şi viziunea despre lume a autorului într-o opera literară sau memorez formule complicate la matematică. E frustrant, plictisitor şi nu mă ajută să mă dezvolt!
“Atunci mă dezvoltam în mod real: munceam, cunoşteam şi lucram cu oamenii, rezolvam probleme, învăţam din greşeli, aveam responsabilităţi şi descopeream câte ceva nou în fiecare zi. Mai mult, asiguram un venit stabil pentru nişte oameni cu copii. Pentru a învăţa, am fost nevoit să renunţ la activităţile care mă ajutau cu adevărat să mă dezvolt. Acum simt cum sunt spălat pe creier de tot ce memorez pentru bacalaureat, acest examen care încununează un sistem neperformant. Am lasat şcoala să mă tâmpească…

La şcoală mă plictisesc teribil pentru că scriu mult, nu sunt încurajat să găndesc critic sau să fiu creativ, lucrul în echipă este aproape inexistent, materia e stufoasă şi lucrez după nişte manuale vechi, fără grafice sau imagini reprezentative, iar limbajul este unul academic, nicidecum unul student-friendly, care să te facă să-ţi doreşti să descoperi mai mult. Nu mai zic că informaţiile din manualele de antreprenoriat nu sunt actualizate şi îţi inhibă spiritul antreprenorial.

Prefer să citesc despre afaceri şi să iau iniţiativă decât să memorez nişte noţiuni pe care oricum le voi uita după examen. Tinerii sunt foarte inteligenţi, dar nu au fost învăţaţi cum să-şi folosească inteligenţa. Bucuria cunoaşterii a fost înlocuită cu teroarea memorării.

Tânărul de clasa a XII-a este un antreprenor de succes care a constatat că şcoala nu l-a pregătit pentru viaţa reală

Tânarul antreprenor, care a lansat o afacere de curierat pe bicicletă care se bucura de succes, a făcut şi puţină cercetare pentru a-şi argumenta ideile:

„Totuşi, dacă sunteţi fani ai şcolii româneşti aşa cum este ea, haideţi să vă dau căteva cifre:
– În anul 1996 s-au născut 231.000 copii. Scădem 47.000 şi rezultă numărul copiilor care au reuşit să termine clasa a 9-a: 184.000 de copii. Abandon şcolar de 20% în învăţământul obligatoriu. Noi vedem doar cifre, dar fiecare caz în parte este o catastrofă;
– Copiii născuţi în ’96 au dat bacalaureatul anul trecut. Dintre cei 231.000 de nou-născuţi, doar 144.000 (63%) au reuşit să se înscrie la bac;
– Doar 47% (!!!) din copiii născuţi în ’96 au trecut examenul de bacalaureat. 100.000 din 231.000.

O jumătate dintr-o generaţie are şanse minime de integrare pe piaţa muncii pentru că nu are diplomă de bac, iar cealaltă jumătate, deşi are diplomă de bac, nu este pregătită pentru piaţa muncii sau pentru viaţa reală. Poate am mai fi avut o mică şansă dacă orele de consiliere şi orientare profesională nu s-ar fi făcut doar pe hârtie.

Nu ştiu dacă voi avea diploma de bacalaureat anul acesta. Nu ştiu dacă mai vreau să memorez noţiuni. Nu ştiu dacă mai vreau să-mi pierd timpul la meditaţii. Dar ştiu că voi munci zilnic pentru a deveni antreprenorul de succes care se va implica în îmbunătăţirea calităţii educaţiei din România.
Pentru că o ţară cu tineri prost pregătiţi este o ţară pierdută, iar eu vreau să rămân în ţara mea.”

(Gabriel Niculescu)