Un cunoscut jurnalist român s-a stins sub privirile neputincioase ale mamei lui. A dus o luptă cruntă cu boala

Presa românească își ia adio de la un cunoscut jurnalist din județul Argeș! Adi Ilinca s-a luptat până-n ultima clipă cu o boală teribilă, care i-a adus, în cele din urmă, sfârșitul. Omul de presă și-a dat ultima suflare pe patul de spital. 

Adi Ilinca s-a stins din viață la doar 48 de ani. Ziaristul a avut parte de clipe foarte grele, după ce a descoperit că suferă de o boală cumplită. Omul de presă s-a stins în timp ce se afla în azilul „Casa Seniorilor” din Pitești, alături de mama lui, internată și ea din cauza unor probleme de sănătate. Femeia a fost martoră la moartea băiatului ei, fiind foarte îndurerată de pierderea acestuia. Adi se operase în Germania pentru o tumoră cerebrală, însă boala a recidivat pentru a treia oară în toamna anului 2022.

CITEȘTE ȘI: DOLIU ÎN PRESĂ! O JURNALISTĂ DE 45 DE ANI A FOST GĂSITĂ SPÂNZURATĂ

De atunci a început calvarul. Jurnalistul a trecut prin clipe de chin din cauza bolii, însă chiar și așa a continuat să scrie pentru publicația lui, „Impuls de Argeș”, pe care o lansase acum șapte ani. În ciuda problemelor de sănătate, Adi continua să-și pună amprenta în munca lui pe care o făcea cu pasiune. Odată cu moartea lui, lacătul a fost pus pe proiect. Prietena lui, Mădălin, i-a fost aproape până-n ultimele momente ale vieții lui. Aceasta a descris durerea prin care a trecut Adi, dar și mama lui care a privit neputincioasă cum fiul ei se stinge.

CITEȘTE ȘI: O NOUĂ PIERDERE GREA PENTRU PRESA ROMÂNEASCĂ. JURNALISTUL PARASCHIV MARCU A MURIT

Chinurile prin care a trecut jurnalistul român

Mădălina, prietena lui, a spus lucrurilor pe nume. După decesul lui Adi, femeia a povestit cu lux de amănunte cum au arătat ultimele clipe din viața ziaristului.

„De o lună stătea doar în pat. Nu-l mai puteam pune nici în căruț, nu-și mai ținea sub nicio formă capul, începuseră durerile groaznice. Nu i-am făcut morfină, fiindcă se făcea foarte urât de la morfină; am mers pe Tramadol, forma cea mai puternică. Vorbea într-o limbă pe care eu o înțelegeam. Îmi cerea să chem diverse persoane, care nu au vrut să vină la el. Îmi zicea de domnul Aurel Bălășoiu; am mers eu la dânsul, a spus că l-a iertat pentru tot, dar că nu poate veni. Foarte mult l-a ajutat și dacă puteți să-i mulțumiți d-lui Costi (Constantin Zaharia – n.a.), patronul de la Zaris; pe toată perioada, cât am avut nevoie, și financiar, și sufletește, a venit la el, m-a ajutat foarte mult; și acum a venit să mă întrebe ce am nevoie.

Mai chema pe cineva, Mișu; n-am știut cine e. A încercat să vorbească la telefon cu Sorin Simion, colaborator la ziarul lui, dar n-a putut, și îi spuneam eu că a întrebat de el. Comunicam cu el prin strângere de mână. Când era „da”, mă strângea de mână. Și tot timpul, să nu plec de lângă el. Îmi lua mâna, mi-o ducea la inimă și îl întrebam: Ce, mă, Adiță? Îmi arăta că mă iubește. M-a pus să-i promit că o să am grijă de mama lui (cu care a stat în aceeași camera la azil). Mi-a zis ca slujba de înmormântare să fie aici, la Pitești, apoi să fie înmormântat la Berevoești, lângă tatăl lui, iar masa să fie tot aici, la Pitești, să-i chem prietenii, foști colegi…”, se arată în postarea femeii.

Jurnalistul se plângea că are dureri imense, iar Mădălina nu știa ce să mai facă pentru a-i aduce alinare. „(...) Eu în fiecare lună l-am împărtășit. M-am dus la el și mi-a făcut semn s-o chem pe mama lui din pat. Am adus-o lângă el, i-am dat mâna, a strâns-o, s-a uitat la ea, mama lui a început să plângă. M-am dus și eu lângă el. Mi-a ridicat mâna la inima lui, apoi mi-a pupat-o… După vreo jumătate de oră a intrat într-o stare de inconștiență. Seara, mama lui l-a întors de două ori. D-na doctor de la azil mi-a spus că nu se poate să-l mai întoarcă. I-am dat o jumătate de Xanax și a adormit. La 11.46, noaptea, doamna Carmen de la azil mi-a spus să mergem să fumăm o țigară, la 5 metri de camera lui Adi.

După două minute, doamna a zis că parcă nu-l mai aude că respiră… Respira. Era 11.48, am tras din țigară și am simțit aici în capul pieptului, parcă m-a bușit ceva, mi-a luat respirația și i-am spus d-nei Carmen că Adi moare. M-am dus la el, deschisese ochii, erau perfecți, fața i se luminase, avea zâmbetul pe buze, respirația îi era foarte ușoară, mai mult din burtă, se vedea așa… Am mai luat o candela, i-am pus-o pe piept și apoi, la sugestia d-nei Carmen, de mâna paralizată i-am apropiat candela. El a prins-o cu mâna aia, a strâns-o și a ridicat-o – cu mâna paralizată! – a mai răsuflat de câteva ori și asta a fost tot”, a mai povestit Mădălina, prietena lui Adi.