Un cunoscut jurnalist român s-a stins sub privirile neputincioase ale mamei lui. A dus o luptă cruntă cu boala

Presa românească își ia adio de la un cunoscut jurnalist din județul Argeș! Adi Ilinca s-a luptat până-n ultima clipă cu o boală teribilă, care i-a adus, în cele din urmă, sfârșitul. Omul de presă și-a dat ultima suflare pe patul de spital. 

Adi Ilinca s-a stins din viață la doar 48 de ani. Ziaristul a avut parte de clipe foarte grele, după ce a descoperit că suferă de o boală cumplită. Omul de presă s-a stins în timp ce se afla în azilul „Casa Seniorilor” din Pitești, alături de mama lui, internată și ea din cauza unor probleme de sănătate. Femeia a fost martoră la moartea băiatului ei, fiind foarte îndurerată de pierderea acestuia. Adi se operase în Germania pentru o tumoră cerebrală, însă boala a recidivat pentru a treia oară în toamna anului 2022.

CITEȘTE ȘI: DOLIU ÎN PRESĂ! O JURNALISTĂ DE 45 DE ANI A FOST GĂSITĂ SPÂNZURATĂ

De atunci a început calvarul. Jurnalistul a trecut prin clipe de chin din cauza bolii, însă chiar și așa a continuat să scrie pentru publicația lui, „Impuls de Argeș”, pe care o lansase acum șapte ani. În ciuda problemelor de sănătate, Adi continua să-și pună amprenta în munca lui pe care o făcea cu pasiune. Odată cu moartea lui, lacătul a fost pus pe proiect. Prietena lui, Mădălin, i-a fost aproape până-n ultimele momente ale vieții lui. Aceasta a descris durerea prin care a trecut Adi, dar și mama lui care a privit neputincioasă cum fiul ei se stinge.

Cod roșu de viscol și ninsori abundente în România, emis de meteorologii de...

Ce se întâmplă cu toți pensionarii din România cu pensii mai mici de...

CITEȘTE ȘI: O NOUĂ PIERDERE GREA PENTRU PRESA ROMÂNEASCĂ. JURNALISTUL PARASCHIV MARCU A MURIT

Chinurile prin care a trecut jurnalistul român

Mădălina, prietena lui, a spus lucrurilor pe nume. După decesul lui Adi, femeia a povestit cu lux de amănunte cum au arătat ultimele clipe din viața ziaristului.

„De o lună stătea doar în pat. Nu-l mai puteam pune nici în căruț, nu-și mai ținea sub nicio formă capul, începuseră durerile groaznice. Nu i-am făcut morfină, fiindcă se făcea foarte urât de la morfină; am mers pe Tramadol, forma cea mai puternică. Vorbea într-o limbă pe care eu o înțelegeam. Îmi cerea să chem diverse persoane, care nu au vrut să vină la el. Îmi zicea de domnul Aurel Bălășoiu; am mers eu la dânsul, a spus că l-a iertat pentru tot, dar că nu poate veni. Foarte mult l-a ajutat și dacă puteți să-i mulțumiți d-lui Costi (Constantin Zaharia – n.a.), patronul de la Zaris; pe toată perioada, cât am avut nevoie, și financiar, și sufletește, a venit la el, m-a ajutat foarte mult; și acum a venit să mă întrebe ce am nevoie.

Mai chema pe cineva, Mișu; n-am știut cine e. A încercat să vorbească la telefon cu Sorin Simion, colaborator la ziarul lui, dar n-a putut, și îi spuneam eu că a întrebat de el. Comunicam cu el prin strângere de mână. Când era „da”, mă strângea de mână. Și tot timpul, să nu plec de lângă el. Îmi lua mâna, mi-o ducea la inimă și îl întrebam: Ce, mă, Adiță? Îmi arăta că mă iubește. M-a pus să-i promit că o să am grijă de mama lui (cu care a stat în aceeași camera la azil). Mi-a zis ca slujba de înmormântare să fie aici, la Pitești, apoi să fie înmormântat la Berevoești, lângă tatăl lui, iar masa să fie tot aici, la Pitești, să-i chem prietenii, foști colegi…”, se arată în postarea femeii.

Jurnalistul se plângea că are dureri imense, iar Mădălina nu știa ce să mai facă pentru a-i aduce alinare. „(...) Eu în fiecare lună l-am împărtășit. M-am dus la el și mi-a făcut semn s-o chem pe mama lui din pat. Am adus-o lângă el, i-am dat mâna, a strâns-o, s-a uitat la ea, mama lui a început să plângă. M-am dus și eu lângă el. Mi-a ridicat mâna la inima lui, apoi mi-a pupat-o… După vreo jumătate de oră a intrat într-o stare de inconștiență. Seara, mama lui l-a întors de două ori. D-na doctor de la azil mi-a spus că nu se poate să-l mai întoarcă. I-am dat o jumătate de Xanax și a adormit. La 11.46, noaptea, doamna Carmen de la azil mi-a spus să mergem să fumăm o țigară, la 5 metri de camera lui Adi.

După două minute, doamna a zis că parcă nu-l mai aude că respiră… Respira. Era 11.48, am tras din țigară și am simțit aici în capul pieptului, parcă m-a bușit ceva, mi-a luat respirația și i-am spus d-nei Carmen că Adi moare. M-am dus la el, deschisese ochii, erau perfecți, fața i se luminase, avea zâmbetul pe buze, respirația îi era foarte ușoară, mai mult din burtă, se vedea așa… Am mai luat o candela, i-am pus-o pe piept și apoi, la sugestia d-nei Carmen, de mâna paralizată i-am apropiat candela. El a prins-o cu mâna aia, a strâns-o și a ridicat-o – cu mâna paralizată! – a mai răsuflat de câteva ori și asta a fost tot”, a mai povestit Mădălina, prietena lui Adi.