– În istorie se ştie că evreii şi turcii ştiu să facă bani din piatră seacă. Există la românii ştiinţa banului?

– Nu aş vrea să generalizez. Cu siguranţă, sunt români care ştiu să facă bani. Aş face, însă, diferenţa între ştiinţă şi conştiinţă. Deşi este destul de clar că nu ne putem compara cu evreii, provocarea adevărată vine după ce ai reuşit să câştigi o sumă de bani. Mă refer la chibzuială, la investiţii profitabile. Majoritatea românilor nu au educaţie financiară. Nu o spun eu, ci studiile. 95% dintre români (potrivit unui studiu recent realizat de Erste, n.r.) au învăţat acasă cum să îşi gestioneze banii. Adică de la părinţi educaţi în comunism, cu o economie total diferită de cea de acum. Astăzi, mulţi cheltuie tot ceea ce câştigă sau chiar mai mult – vezi uşurinţa cu care avem acces la credite – iar acesta îl numesc eu preţul lipsei de educaţie.

– Ştiu românii să facă bani, să-i păstreze şi să-i înmulţească? Dacă nu, de ce şi cum ar putea fi ei ajutaţi?

– În Biblie există o pildă foarte relevantă în acest context. Pilda talanţilor vorbeşte despre un om bogat care le-a lăsat slugilor sale pe mâna câte cinci talanţi, doi, respectiv un talant. Cei care au primit cinci, respectiv doi talanţi au lucrat şi au dublat talanţii primiţi. Cel care primise un singur talant l-a îngropat, din frică să nu-l piardă. La întoarcerea stăpânului, celui care şi-a îngropat talantul i s-a luat şi acela şi i s-a oferit celui cu 10 talanţi. Dincolo de învăţăturile spirituale ale acestei pilde, mi se pare că aceasta reflectă perfect situaţia economiei. E simplu. Trebuie doar ca banii să circule, să fie investiţi şi înmulţiţi cu cap. Dacă nu facem asta, banii noştri vor ajunge la aceia care ştiu să investească inteligent. (VEZI AICI: Poveste de succes! A lucrat la cules în Spania, iar acum… Câştigă mii din euro din scaieţi!)

Revenind la români, în situaţia în care încă facem credit în momentul în care ni se strică maşina sau vrem să cumpărăm un frigider, este destul de greu să vorbim despre înmulţirea banilor. Cu siguranţă că sunt oameni care fac asta cu succes. Însă eu vorbesc acum despre români în general, despre angajaţi sau proprietari de afaceri care încă nu ştiu să îşi „acopere spatele“ sau să facă banii să muncească pentru ei. De ce avem această situaţie? Nu avem educaţie financiară. Societatea nu pare preocupată de acest aspect. Acasă am învăţat, după caz, prea puţin, iar când am crescut ne-am lăsat copleşiţi de probleme şi am uitat să ne educăm. Nu e timpul pierdut, însă este nevoie să ne trezim şi să admitem că, aşa cum nu avem voie să şofăm fără şcoală de şoferi, nu am avea voie să „călătorim“ prin lumea banilor fără educaţia potrivită.

„Cine ştie să gestioneze puţin, va putea să gestioneze şi mult”

– Cât de greu/imposibil e să economiseşti, în România, dintr-un salariu de 1.400 de lei, adică dintr-un salariu mic?

– Hai să îţi dau un exemplu – în China, PIB-ul e de 100 de dolari/persoană şi, cu toate astea, chinezii economisesc, în medie, 30% din ceea ce câştigă. Hai să nu zicem 30%, însă aproape oricine poate începe să pună deoparte 10% din ceea ce câştigă. La 1.400 RON, ar însemna 140 RON/lună x 12 luni = 1.680 de lei la final de an. În 10 ani, dacă i-am investi şi cu o dobândă de 3-4%, lucrurile ar sta altfel. Iar dacă începi suficient de devreme, la pensie ai avea suficienţi bani încât să nu te mai preocupe din ce o să trăieşti. Este o chestiune de perspectivă până la urmă – eşti sau nu hotărât să renunţi la anumite lucruri/plăceri pe termen scurt pentru o plăcere mai mare pe termen lung. Şi sunt conştient că vor citi acest interviu şi persoane care câştigă salariul minim pe economie. Aş vrea să le transmit că mai bine de doi ani am câştigat salariul minim pe economie. Recunosc, eram foarte frustrat şi nu credeam că mă poate înţelege cineva. Asta până când am reuşit să mă disciplinez şi să economisesc, într-adevăr, puţin, însă mi-am format obiceiul. Cel mai important este să începem să economisim. Şi dacă începem cu 14 lei pe lună (1%) din câştigul lunar. Cine ştie să gestioneze puţin, va putea să gestioneze şi mult.

– Care ar fi motivele pentru care unii românii îşi pun multă bază în credite?

– Lipsa de educaţie. Când vom înţelege că împrumuturile de tip credit nu rezolvă problemele, ci le amplifică, atunci vom prospera la nivel individual şi la nivel de societate. Însă atâta timp cât la prima problemă casnică sunăm pentru un împrumut rapid, înseamnă că nu suntem conştienţi din punct de vedere financiar. De educaţie avem nevoie. Nu mă înţelegeţi greşit, nu am nicio problemă cu creditele sau cu băncile. Putem folosi banii băncilor pentru a face investiţii inteligente care să ne genereze venituri pasive şi care să ne ajute în drumul nostru spre siguranţă şi, ulterior, independenţă financiară. Dar cum folosim acei bani depinde de noi, nu de bancă. (CITEŞTE ŞI: Mărturii şocante făcute de sportiva ”notată” cu 10 înaintea Nadiei. Cum a fost umilită o mare gimnastă a României după ce s-a retras! I-au oferit un post de… – EXCLUSIV PE CANCAN.RO, SITE-UL NR. 1 DIN ROMÂNIA)

„România, o piaţă haotică şi, în acelaşi timp, destul de liberă”

– Care ar fi cauzele pentru care unii români cheltuie mai mult decât câştigă?

– Dacă, în timpul comunismului, nu era posibil să „arătăm“ ce avem, ba chiar nu era posibil să avem, după ce am devenit „liberi“ am început să ne facem de cap. Am dorit să arătăm un stil de viaţă pe care nu ni-l permitem. A intervenit şi presiunea socială. Prietenii noştri îşi schimbă maşina, îşi cumpără apartament, merg în anumite vacanţe, iar aceste presiuni ne fac adesea să cheltuim necugetat. Desigur, aici nu vorbesc de bătrânii neajutoraţi care trăiesc dintr-o pensie de 400 de lei. Mă refer la generaţia noastră şi a părinţilor noştri, care am luat decizii mai puţin bune, după care am dat vina pe orice altceva, numai pe deciziile noastre nu.

– Povestea ta de viaţă, din ce s-a scris în presă, ar demonstra că imposibilul e posibil. Care sunt motivele pentru care te-ai întors în România?

– M-am întors în România pentru că am observat oportunitatea din piaţă. Dacă, în Portugalia, locul în care am trăit înainte, piaţa era destul de aşezată şi definită, am văzut în România o piaţă haotică şi, în acelaşi timp, destul de liberă. Erau nişe, segmente de piaţă, neocupate sau puţin dezvoltate. Am văzut o şansă de a aduce în ţară ce învăţasem eu. Văzând această oportunitate şi combinând-o cu dorinţa de a ajuta firmele din România să aibă acces la cele mai bune informaţii despre afaceri, am hotărât să deschid o afacere aici. Pentru mine, acele informaţii au făcut diferenţa şi mi-am dorit să ajut oameni ca mine să afle că o afacere poate să funcţioneze cu integritate, că o echipă este mai productivă dacă se bucură de un mediu prietenos şi nu sever, că marketing-ul nu înseamnă să manipulezi, ci să îi oferi unui om soluţii la probleme. Puteam să rămân la acel loc de muncă, într-o ţară superbă, însă mi-am dorit să îmi asum acest risc. (VEZI AICI: În urmă cu 32 de ani, l-a declarat mort la naştere, iar azi… E uluitor ce s-a întâmplat cu un copil abandonat de mamă în maternitate)

Cine deţine informaţii despre acest subiect este rugat să ne scrie la [email protected] sau pe Whatsapp la 0741 CANCAN (226.226)

ANA HODĂIAN