25 iulie 2020. Un an din ziua în care Alexandra Măceșanu, o copilă de 15 ani de lângă Caracal, a implorat statul român să o salveze din mâinile violatorului care, mai apoi, i-a curmat viața. „Veniți repede!”, „Mi-e frică” – sunt cuvinte care ar fi trebuit să trezească la realitate poliția, procuratura, serviciile și așa mai departe.
Nu s-a întâmplat. Împiedicați în propriile picioare, blocați în proceduri, ineficienți, mai toți cei din instituțiile statului român au eșuat, rând pe rând. Alexandra și-a rugat „salvatorii” să o scoată din infern. Degeaba, salvarea nu a mai venit. Ca în cazul Luizei Melencu, statul român a ajuns, iar, prea târziu. La un an distanță ne uităm ce a înțeles acest stat. Vedem cazul unei fete incendiate în Mehedinți, la trei zile după ce a reclamat un viol. Și ne dăm seama că statul român n-a înțeles nimic.
Vezi continuarea pe mainnews.ro