Ultimul flasnetar din Rasaritul Europei

De: Cancan
Publicat: 13/07/2007 | 00:00

UNICAT. Vasile Cocolos are la Oltenita singura fabrica de flasnete din SE Europei MELOMANA. Cateaua Dolly asculta vrajita sunete din burgurile germane de altadata Inedit. Inginerul Vasile Cocolos a demarat, in urma cu 13 ani, o activitate mai putin obisnuita: confectionarea si comercializarea de flasnete Razvan Mateescu De cand se stie, lui Cocolos i-a placut sa confectioneze obiecte din lemn. O pasiune pe care la maturitate a concretizat-o deschizandu-si o fabricuta in Oltenita. A inceput cu mici obiecte artizanale, cutii si suporturi pentru sticle de vin, apoi a continuat cu piese de mobilier si elemente de constructie, tocuri de geam si usi. Mai face jucarii din lemn si chiar trofee pentru diferite concursuri, la comanda. Nimeni n-ar banui ca banalul atelier de tamplarie, dotat cu strunguri, bormasini si polizoare pentru lemn, este singurul din Europa de Est unde se confectioneaza flasnete si subansambluri ale acestora. Cel care le monteaza este chiar seful, Cocolos. Dupa doua-trei luni de munca migaloasa rezulta un mecanism perfect. Acesta este pus intr-o cutie din lemn de cires, sculptat ca o dantela in motive florale. De sunat, suna mirific! Meseria a deprins-o de la un mester elvetian, de la care a mai invatat sa fie exigent si perfectionist in ceea ce face. Principiul de functionare are la baza forta aerului inmagazinata, cu ajutorul a doua burdufuri din piele de oaie, intr-o cutie etansa. Inauntru se pune o rola din hartie perforata care trece pe deasupra unui selector de sunete. Aerul este ghidat apoi, selectiv, prin furtunase catre fluierele din alama si lemn aflate pe partea exterioara a flasnetei. Dispunerea orificiilor de pe banda asigura deopotriva linia melodica si armonica. Astfel, orice gen muzical poate fi „adaptat” pentru flasneta. Termenul de garantie al obiectului este de 100 de ani. Pretul unei flasnete „made in Oltenita” este in jur de 5.000 de euro. Clientii sunt, de regula, persoane rafinate din Occident, colectionari sau patroni de restaurante cu gust pentru arta. „In Romania nu prea avem cumparatori de flasnete, nu exista o traditie in acest sens. Ma mai suna agentiile de publicitate care vor ceva inedit in program la diverse actiuni. Am mai fost solicitat de patronii unor restaurante de epoca care doreau sa reinvie atmosfera vremurilor de altadata. O flasneta arata foarte bine langa un pian cu coada si un telefon foarte vechi”, mai spune Vasile Cocolos. Mesterul din Oltenita viseaza sa organizeze un festival de muzica mecanica in centrul Oltenitei si face tot ceea ce ii sta in putere pentru a-si dezvolta „industria de flasnete”. In „Atelierele Cocolos” lemnul se inmoaie in palmele muncitorilor ca intr-o vraja si devine fiinta vie. Complicatele piese, „inimile” si „plamanii” flasnetelor, asteapta cuminti pe rafturi ziua in care mesterul le va monta intr-un organism aproape uman.