Doliu în România, după ce George Stanca a murit luni, 4 februarie, la vârsta de 71 de ani. Ziaristul avea o rubrică în publicația Click.ro, intitulată „Scrisorile lui Stanca”, iar ultimul articol a fost scris pe joi, 31 ianuarie, scrisoarea fiindu-i adresată lui Alexandru Mironov.
„Dragă Alexandru Mironov,
Ești de departe cel mai cunoscut jurnalist de știință și tehnică de la noi. Te detașezi într-un unicat. Nu vreau să jignesc pe cei ce mai sunt în domeniu, pe presa scrisă, radio sau tv, dar notorietatea mata topește orice concurență. Cu toate că sunt nu prea în vârstă față de domnia ta, am senzația că am crescut cu știința pe care mi-ai dat-o personal. Te știu de la Radio, apoi de la TV, nu mai zic din revistele de popularizare a științei fie pentru cei mici, ca pe un atoateștiutor… Ai ocupat mai tot universul tinereții mele, până spre maturitate când am renunțat la tehnică și am optat pentru literatură.
Până atunci eram captat de tot ce făceai și te preocupa. Citeam scheme electronice, făceam aparate simple de radio, eu și cu un amic, fără să frecventez cercurile specializate de la Palatul Pionierilor… Inclusiv m-a pasionat și literatura SF. Am început cu Radu Nor, apoi Hobana am ajuns la Stanislav Lem.
Am văzut că după ’90 erai la fel de pasionat pentru SF. Erați ca o fostă sectă eliberată de prejudecăți legale, care exploda… Era o fierbere extraordinară și mă întreb la ce a folosit? A dat ceva rezultate, că nu știu?
Ce nu mi-a plăcut la dumneata dragă, mic idol al copilăriei mele tehnice, e faptul că ai ajuns să faci politică. La câte știai – și doamne câte știi! – asta mai lipsea. Ai ajuns consilier pe lângă Iliescu. Ne-am ciocnit pe baricada – Măi animalule – de la Constanța când erai alături de distinsul Grigore Vieru. Cu toate acestea stima mea imensă pentru voi amândoi nu s-a diminuat… Te-am contrazis atunci cu argumente… dar de ce să mai dezgropăm… bulbii să nu dăm în romantism revoluționar. Ba, sunt și lucruri bune – ai fost scrimeur vicecampion, și eu la lupte, ai fost șef la Federația de scrimă, și eu PR la FRLupte… apoi ministerul, apoi șef la Comisia UNESCO… și eu membru la București… dar ce nu ai făcut?
Dragă părinte al științei și tehnicii. Acum la proaspăta-ți etate de 77 de ani, îți zic: Noroc că te-ai întors la uneltele tale… Și bine ai procedat. On revient toujuours. Mitul eternei întoarceri…
Ești posesorul unui univers de știință și tehnică, eu unul te confund cu brendul însuși. La un simpozion jurnalistic de la Cluj organizat de Ilie Rad, ai făcut o demonstrație de erudiție și virtuozitate științifică, lucru care m-a uimit. Și nu numai pe mine, ci întreaga asistență. Ai o minte vie scormonitoare și parcă-mi tot vine să-mi dau o palmă peste frunte și să te întreb ce căta-i mata monșer în politichie?!”, au fost ultimele cuvinte ale lui George Stanca.