Ucigasii au fost judecati de tribunalul romilor! Predarea cutitarilor „Pardalian” si „Luceafar”
Ca politist in cadrul Serviciului Omoruri am avut mai putin de a face cu lumea interlopa decat un judiciarist, care prin natura activitatii sale intra in contact cu hoti, talhari si alte categorii de pungasi. Ca urmare, anchetele care m-au condus in aceasta zona a societatii nu au fost foarte numeroase. Cu toate acestea, in aprilie 2005 am intalnit o situatie de care, cred eu, putin politisti se lovesc in cariera. Este vorba despre negocierea predarii unor suspecti de omor de catre comunitatea de romi in care traiau.
Poveste incepe la inceputul lunii aprilie 2005, in targul de masini Vitan, unde fratii Mihai si Gheorghita Tomulescu venisera de la Pitesti ca sa vanda o Dacie. Spre seara, acestia au intrat intr-o bodega, unde s-au intins la bautura. Acolo au intrat in vorba cu alti doi barbati, Ion Motoi, zis „Pardalian” si Gheorghe Mustata, poreclit „Luceafar”, care erau tot din judetul Arges. Din vorba in vorba, fratii Tomulescu au povestit ca lucreaza ca soferi profesionisti pentru un patron din Pitesti si s-au apucat sa-l injure cu foc si imaginatie. Din senin, „Pardalian” si „Luceafar” au inceput sa-i ia apararea patronului respectiv, iar intre cei patru a izbucnit o cearta. Atunci, cei doi romi au scos bricegele si i-au injunghiat de mai multe ori, apoi au fugit.
A fost deschisa o ancheta ampla, iar autorii au fost identificati. Atunci, batranii satrei din care faceau parte cei doi au trimis reprezentanti la Bucuresti, ca sa negocieze predarea pasnica a suspectilor. Intre alte nimicuri, echipa de „negociatori” a cerut ca acestia sa fie adusi cu escorta la audieri. In schimb, cei doi aveau sa fie la o adresa si o ora fixa comunicata din timp, pregatiti de inchisoare. Asa cum au promis, romii erau la locul de intalnire, cu „Pardalian” si cu „Luceafar”. Cand i-am luat, le-am spus ca noi suntem escorta trimisa special de la Bucuresti ca sa-i insoteasca pana la cladirea Politiei Capitalei si, din ce am observat, ei s-au aratat multumiti ca li se acorda atata atentie, mai ales ca de fata erau toate neamurile si prietenii lor. Ce s-au mai pupat, ce au mai plans si ce juraminte si-au facut la plecare! Pana la urma, au urcat linistiti in autoturismul Aro, cu gratii la geamuri, si au plecat departe de toti ai lor.
La audieri, au incercat sa minta si au afirmat ca, de fapt, cutitele erau ale fratilor Tomulescu, iar acestia, in timpul scandalului, s-au impiedicat si au cazut singuri in ele. Cu toate acestea, nu au stiut sa explice de ce victimele fusesera injunghiate, in piept, de mai multe ori.