In vacanta de sarbatori, la mare noptile s-au facut zile, iar zilele s-au scurs precum nisipul in clepsidra, purtandu-i spre o alta dimensiune, intr-un alt univers. Cel putin pe unii dintre ei: trei in cazul nostru.
Trei turisti pentru care timpul si spatiul au devenit notiuni abstracte. Trei turisti – doi barbati si o femeie – care, la ora 9 in zorii unei frumoase dimineti de mai, purtand pe chipuri si pe haine semnele noptii anterioare, s-au asezat comod pe pernele de pe o celebra plaja din Mamaia si si-au tras alaturi un scaunel de plastic pe post de masa. Ai fi zis ca s-au oprit la o ultima bere inainte de culcare, pe care s-o bea in zgomotul valurilor si in adierea brizei.
Dar nu. Nu despre o bere era vorba. Cei trei nu purtau pe brate, in pungi si nici ascuns prin geanta doamnei, niciun recipient. Si totusi supriza tot din poseta a venit. Sub forma de pliculet.
Soarele stralucea, “matinalii” statiunii Mamaia se bucurau calmi de ultraviolete, altii, ramasi de cu noapte pe strazi, se tarau agale spre locuri racoroase de odihna si in acest timp, exact in acest timp, unul dintre barbati a inceput calm, cu miscari de profesionist, sa aranjeze linii de praf alb pe scaunul alb…
Au tras pe rand, ca intr-un ritual, deloc deranjati de lumina cruda si de oamenii din jur, de parca erau intr-un film, vorbeau, radeau, unul dintre barbati ii explica ceva femeii, a si sarutat-o la un moment dat si apoi a disparut o vreme, cei ramasi s-au tolanit pe perne, au mai tras o tura de ras si-apoi inca o linie. Cate o linie.
Nici cand soarele a devenit mai puternic nu au parut sa se sinchiseasca, desi doamna purta ciorapi negri. Unul dintre barbati a renuntat totusi la tricou, dar cu totii si-au pastrat ochelarii de soare.
(Malina Pana)