Duminică, 28 aprilie 2024, începe Săptămâna Mare sau Săptămâna Patimilor. Creștinii urmează mai multe tradiții și obiceiuri care datează din cele mai vechi timpuri pentru a-și purifica sufletele. Află, ce trebuie și ce nu trebuie să faci înainte de Paște, atunci când se sărbătorește Învierea Domnului!
Săptămâna Mare a Sfintelor și Mântuitoarelor Patimi ale lui Hristos începe în Duminica Intrării în Ierusalim a Domnului. În 2024, ziua care marchează începutul acestei perioade cu semnificații puternice este 28 aprilie. Creștinii se pregătesc în diferite moduri pentru a întâmpina Săptămâna Mare, iar până în ziua de Paște urmează obiceiurile și tradițiile specifice.
„Aceste lucruri sunt atât de mari şi au atât de multă însemnătate încât de nu s-ar fi săvârşit, lumea şi neamul omenesc ar fi pierit precum Sodoma şi Gomora sau precum lumea dintru început, cea nimicită prin potop. Lumea dăinuie fiindcă există Sămânţa Sfântă. Sămânţa Sfântă e dăinuirea lumii. Lumea dăinuie fiindcă se află în lume aleşi şi sfinţi, care se roagă pentru lume. Lumea dăinuie fiindcă în Cer nu s-a împlinit numărul celor aleşi”. („Despre tulburările lumii de astăzi”, Sfântul Ioan de Kronstadt)
Caracteristica liturgică a Săptămânii Mari este reprezentată de Denii, slujbe unicate în cultul divin ortodox. Prima are loc Duminica Floriilor, iar preoții citesc Evanghelia cu smochinul blestemat, pentru că nu avea roade întru el.
„Să ne silim şi noi a face roadele faptelor bune, ca să nu avem aceeaşi soartă cu smochinul din evanghelie, în ziua cea mare a dării de răspuns.”, spune părintele Cleopa.
În ziua de luni se citeşte Evanghelia de la Matei despre sfârşitul lumii, iar la denia de seară, creștinii pot asculta Evanghelia despre dajdia Cezarului şi despre făţărnicia fariseilor. Marţi seară, la denie, se va citi Evanghelia de la Ioan.
În sfânta şi marea zi de Miercuri se citeşte Evanghelia cu femeia păcătoasă care a uns capul Lui Hristos cu mir de mare preţ, iar la denia de seară, creștinii ascultă Evanghelia pregătirii Cinei de Taină.
În Joia Mare, se citesc cele douăsprezece evanghelii despre patimile, răstignirea şi moartea pe cruce a Mântuitorului Hristos. Cea mai importantă zi este Vinerea Mare, atunci când se scoate în mijlocul bisericii Sfântul Aer (Sfântul Epitaf), ce are pictat pe el punerea Domnului în mormânt.
La denia din seara respectivă se cântă slujba prohodului Domnului, după care oamenii înconjoară biserica, având Sfântul Epitaf și lumânări aprinse în mâini. În acel moment a fost înmormântat Domnul şi petrecut de la Golgota la Mormânt.
„La utrenia din Sâmbăta Mare se cântă şederea lui Hristos cu trupul în mormânt şi coborârea Lui cu sufletul la iad, care a zdruncinat temeliile iadului şi a slobozit sufletele chinuite, aflate în aşteptarea lui Hristos. Durerea pentru moartea Mântuitorului se uneşte, deja, cu bucuria triumfătoare a nimicirii iadului de către Hristos şi a pregustării biruinţei asupra morţii.
Procesiunea (prohodul) de la sfârşitul utreniei, după slavoslovia mare, închipuie tocmai coborârea biruitoare în iad şi aducerea sufletelor eliberate în împărăţia Cerească, unde Hristos nu a încetat să şadă pe tronul Său, împreună cu Tatăl şi cu Duhul; fapt pentru care, după înconjurarea bisericii cu sfântul epitaf, acesta este adus la uşile împărăteşti, cu strigarea: ‘înţelepciune, drepţi!’ şi prohodul se încheie.
Având doar o oarecare asemănare exterioară cu o înmormântare, acest înconjur cu sfântul epitaf, ca şi toată rânduiala utreniei din Sâmbăta Mare nu este, de fapt, deloc aşa ceva”, spune Sfântul Ioan Maximovici.