Biserica Ortodoxă și cea Catolică sărbătoresc, pe data de 6 ianuarie, Boboteaza. Sărbătoarea mai este numită și ”epifania”, motivul fiind acela că – în limba greacă – ”Bobotează” apare drept ”Teofanie” sau ”Epifanie”. Ambele cuvinte se traduc prin ”Arătarea Domnului”, iar preoții explică această sintagmă prin ”Arătarea Sfintei Treimi”.
În tradiția românească, în localitățile așezate pe malul unei ape – sau la malul mării – se aruncă o cruce de lemn în apa care este foarte rece în această perioadă a anului (având și o pojghiță de gheață, uneori), iar curajoșii sar în apă pentru a recupera respectiva cruce. Se spune că acela care reușește să recupereze crucea va avea noroc tot anul. Totodată, dacă vrei ca norocul să nu te părăsească în decursul anului, nu trebuie să arunci gunoiul în ziua de Bobotează.
Apele sunt ”botezate” cu apă sfințită, iar apoi trec prin același ritual oamenii, animalele din gospodării și casele.
Imediat după slujba de sfințire a apei, credincioșii merg către case cu ”apa sfințită”. Sunt folosite vase de lemn sau de sticlă, aduse de acasă de fiecare participant la această slujbă. Pe drumul de întoarcere, spune tradiția, oamenii trebuie să toarne câte puțină agheasmă în toate fântânile de pe drum. Odată ajunși acasă, sunt sfințite acareturile, grajdurile, animalele pe care fiecare le deține, pomii din livezi, exteriorul casei, dar și interiorul.
În unele zone din țară, oamenii merg la fântânile din apropiere și, ajunși acolo, își toarnă apă în cap. Tradiția spune că – după un astfel de ritual – nu te vei îmbolnăvi. Tradiția populară transmite că în noaptea de Bobotează fetele își pot vedea bărbatul care le este ursit, iar dacă se întâmplă să cadă pe gheață este semn că se vor mărita în anul respectiv.