Totul despre militarii români trimişi să lichideze liderii revoluţiei, în decembrie ’89, la Timişoara. Istoria Batalionului 404 „Cercetare-Diversiune“

Experţi în paraşutism şi în arta camuflării, militarii temutului Batalion 404 Cercetare din Buzău, structură de elită unică în armata română la acea vreme, erau antrenaţi să culeagă informaţii din spatele liniei frontului. Trupele speciale din Buzău, cu baza în microgarnizoana de la marginea parcului Crâng, au fost concepute, organizate şi dotate să îndeplinească misiuni de cercetare în dispozitivul inamicului, prin paraşutare, anunţă adevarul.ro.

La Revoluţie, cercetaşii antrenaţi la Buzău au primit misiunea de a identifica şi captura liderii revoltei de la Timişoara. Operaţiunea a fost suspendată imediat ce s-a aflat că generalul Milea s-a sinucis.   ”Tot mai multe voci apreciază azi că, de fapt, Batalionul 404 Cercetare (B. 404 Cc.) a fost corespondentul unei structuri similare, de cercetare-diversiune, din organica armatelor NATO”, spune generalul Dumitru Miu, ofiţer la B. 404 Cc., autorul cărţii ”Batalionul 404 Cercetare – Istoria unor învingători”.  

Unitatea avea ca obiectiv principal, în timp de război, să pregătească şi să introducă în luptă, în dispozitivul inamicului, prin paraşutare sau infiltrare, grupuri de cercetaşi, experţi în arta camuflării, care, evitând localităţile, întâlniri cu militari sau civili din zonă, să obţină şi să transmită informaţii despre obiectivele importante ale inamicului.  

Ţinta lor era de a obţine cât mai multe date, şi relevante, despre dispunerea armamentului greu sau a rachetelor, despre punctele de comandă, sisteme de transmisiuni, poziţii de artilerie, iar în anumite situaţii să provoace distrugeri, să captureze documente operative şi militari cu valoare informativă.

Cercetaşii din Buzău erau unici în armata română prin modul de realizare a aplicaţiilor. Pe timp de pace, aveau misiunea de a se strecura în unităţile armatei române sau în taberele unde campau aceste unităţi, în poligoane de tragere, pentru a ”exersa” pătrunderea în teritoriu inamic.  

Militarii Batalionului 404 Cercetare, din Buzău, au fost dislocaţi în oraşul de pe Bega, în perioada 18-22 decembrie 1989. În misiunea de război s-a deplasat un detaşament compus din 18 cadre şi 23 de militari în termen, condus de maiorul Remus Ghergulescu, comandantul batalionului, şi coordonat de către colonelul Vasile Ioniţă, şeful secţiei cercetare la trupe din Direcţia de Informaţii a Armatei.  

Ordinul de plecare în misiune s-a dat în seara de 17 decembrie 1989, ofiţerii fiind informaţi că trebuie să se deplaseze la Timişoara pentru a contracara acţiunile unor bande diversioniste. Viceamiralul (r) Ştefan Dinu, fostul şef al DIA din Marele Stat Major, în funcţie la acea vreme, a fost cel care a ordonat deplasarea detaşamentului de la Buzău la Timişoara şi care a fost permanent informat cu situaţia din oraş.

Batalionul de spioni a primit ordin să execute „Alarma de luptă parţială”, cu precizarea Marelui Stat Major cum că alarma respectivă trebuia executată în condiţiile stării de necesitate. ”Potrivit ordinelor aflate în vigoare în decembrie 1989, subunităţile B. 404 Cc. existente la pace erau pregătite pentru a trece în timp scurt, din starea în care se găseau, la îndeplinirea unei misiuni de luptă. Punerea în aplicare a acestor măsuri începea prin , scrie Ion Coman, în ”Omul se duce, faptele rămân. Istoria însă le va judeca. Carte – document privind evenimentele de la Timişoara din decembrie 1989”.  

Comandantului Batalionului 404 i s-a ordonat iniţial să pregătească o sută de militari care să plece urgent la Timişoara, sub comanda lui Gheorghe Truţulescu, cu un avion Antonov AN-24. S-a decis ulterior ca în misiune să plece doar 40 de cercetaşi, sub comanda lui Remus Ghergulescu.   

”Maiorul Ghergulescu era nedumerit, pentru că habar n-avea ce se întâmpla la Timişoara şi nici nu i s-a spus nimic la telefon. Aşa că până la sosirea în unitate a col. Anghel Constantinescu, şi-a sunat socrii pentru a se informa despre situaţia de acolo. Din discuţia avută cu socrul său, acesta i-ar fi spus că-i vânzoleală mare prin oraş şi că se trage, fapt auzit de comandant chiar pe timpul convorbirii telefonice. (…) Cei 40 de militari au fost constituiţi în 8 Grupuri de Cercetare. Fiecare grup era compus din cinci militari, un  ofiţer-comandantul de grup, un subofiţer, ajutorul comandantului de grup, şi trei militari în termen.” (”Batalionul 404 Cercetare – Istoria unor învingători”, autor General de brigadă r. Dumitru Miu)     

La miezul nopţii, s-a făcut instructajul comandanţilor de grupuri şi a şefilor de staţii radio, prilej cu care militarii au aflat că la Timişoara „sunt grupuri de huligani care devastau şi incendiau oraşul”, aceasta nefiind încă sub control. Echipele de cercetare au primit misiunea să se infiltreze în rândul „grupurilor de huligani” şi să afle cine sunt şi ce intenţii au.   

”Şeful Biroului cercetare de specialitate a făcut, de asemenea, precizarea că în situaţia în care grupuri de cetăţeni îşi manifestă agresivitatea faţă de cercetaşi, aceştia să facă tot posibilul să părăsească imediat zona fără incidente; dacă grupurile de civili devin violente şi pun în pericol viaţa cercetaşilor, retragerea să se facă în fugă, iar dacă sunt urmăriţi, să execute foc de avertisment, trăgând în plan vertical.” (”Batalionul 404 Cercetare – Istoria unor învingători”, autor General de brigadă r. Dumitru Miu)

Echipaţi în ţinută civilă, în jurul orelor 3.30 cei 40 de militari specializaţi în acţiuni de cercetare-informare, sub comanda maiorului Remus Ghergulescu, au început deplasarea spre aerodromul Bobocu, unde s-a executat îmbarcarea într-o aeronavă Antonov AN-26 şi înscrierea pe traiect pe direcţia Timişoara. Aeronava a aterizat, la ora 7.40, pe aeroportul internaţional Giarmata – Timişoara, pe o ploaie deasă şi vânt puternic.   

La început, totul părea normal şi liniştit la intrarea militarilor în dispozitiv. Cetăţenii stăteau la cozi la lapte şi pâine, alţii aşteptau calmi în staţii, mijloacele de transport în comun. Brusc, autobuzul a fost depăşit în mare viteză de un TAB-77, cu mitralierele pregătite pentru tragere. Abia atunci, cercetaşii au început să înţeleagă dimensiunile dezastrului.

”În toate intersecţiile staţionau camioane fără prelată, cu militari în poziţie de tragere pe platforme, care ţineau localnicii pe loc, câteva magazine, cu precădere alimentare, cu vitrinele sparte şi conţinutul făcut grămadă pe trotuar, un chioşc de ziare fumegând încă sub stropi de ploaie stătea calcinat într-o parte, într-o poziţie ciudată. Pentru câteva clipe cercetaşilor li s-a tăiat respiraţia. După un timp, autobuzul a intrat pe câteva străduţe înguste şi, brusc, după ce a trecut şi pe lângă alte magazine din reţeaua comercială devastate şi arse (consignaţie, librărie, farmacie, parfumerie, galanterie etc.) acesta a oprit într-o zonă înţesată de tehnică militară (tancuri, transportoare, camioane). Undeva, la câteva zeci de metri de autobuz, fumega un autoturism răsturnat (ulterior s-a aflat că fusese maşina şefului de stat major al diviziei).” (”Batalionul 404 Cercetare – Istoria unor învingători”, autor General de brigadă r. Dumitru Miu) 

Pe parcursul zilei de 18 decembrie, toate grupurile au cercetat diferite cartiere din oraş, în mod deosebit Piaţa Operei, Piaţa Maria, calea Girocului, Circumvoluţiunii şi Zona industrială. Datele şi informaţiile rezultate în urma activităţii de cercetare erau raportate prin reţeaua de telefonie fixă a oraşului, de la cabinele telefonice care mai funcţionau sau prin viu grai, la întoarcerea în cazarmă, la comandamentul Diviziei.  

Cercetaşii au remarcat că în anumite localuri din zonele de responsabilitate se întâlnesc tineri care-şi dau bilete unii altora. Unii dintre ei aveau genţi sau sacoşe în conţinutul cărora cercetaşii a văzut şi au raportat că respectivii purtau lanţuri, bile, bastoane, sticle şi umbrele.   

”În principiu, tinerii respectivi vorbeau româneşte, iar pe bileţele erau scrise ora şi locul în care acţionau aceste grupuri agresive. În seara zilei, într-adevăr, au început să se manifeste; au apărut focare. Aceştia erau foarte circumspecţi cu persoanele străine din jurul lor. A existat situaţia când un cercetaş de la 404 s-a apropiat prea mult de cercul suspecţilor, a fost luat la întrebări şi nu a reuşit să iasă din situaţie decât rupând-o la fugă, altfel ar fi fost linşat. Grupurile erau formate din 6-10 tineri, care spărgeau vitrine şi dădeau foc. După ei se adunau curioşi, iar în urma acestora erau hoţii.” (”Batalionul 404 Cercetare – Istoria unor învingători”, autor General de brigadă r. Dumitru Miu)  

La un moment dat, comandantul Batalionului 404 l-a informat pe generalul Ştefan Guşă despre cele întâmplate, precum şi despre faptul că există anumite focare în oraş imposibil de calmat. S-a comunicat, printre altele, că militarii cercetaşi au fost martori la scene ieşite din comun de incitare, pentru a-i determina pe ostaşii din posturile de santinelă să deschidă focul. 

Iată ce relata unul dintre ei: „Un grup de cetăţeni, nu foarte tineri, cu ochii injectaţi şi vocile răguşite trăgeau de porţile metalice cu gratii de la intrarea în curtea Diviziei, înjurând santinela care-i ameninţa cu deschiderea focului. În momentul în care o grupă de militari din corpul de gardă, neînarmaţi, au intervenit pentru a elibera poarta cazărmii, gălăgioşii şi turbulenţii scandalagii au fugit, dar nu s-au împrăştiat toţi în aceeaşi direcţie. Cercetaşul mai relatează că aceşti scandalagii sigur erau români după înjurăturile pe care le proferau la adresa santinelei.”  (”Batalionul 404 Cercetare – Istoria unor învingători”, autor General de brigadă r. Dumitru Miu)  

Pe timpul nopţii de 19 spre 20 decembrie, s-au organizat patrule de ofiţeri şi subofiţeri în zona Piaţa Operei-Podul Traian. În timpul celor două zile, de la majoritatea grupurilor s-a raportat că au fost observaţi tineri care inspirau din pungi cu prenadez sau aracet, drogându-se astfel. În dimineaţa zilei de miercuri, 20 decembrie, mai multe grupuri de cercetaşi au primit ordin să supravegheze diferite întreprinderi, pornind de la informaţia că muncitorii au de gând să iasă pe străzi. Aşa a şi fost, scrie generalul Miu în cartea sa: la ora 9.00, mari coloane de muncitori au ieşit pe străzi deplasându-se ordonat către centru, spre Piaţa Operei, purtând pancarte cu lozinci antiguvernamentale, drapele fără stemă şi multe steaguri mari albe.  

Comandourile buzoiene au primit misiunea de a captura liderii revoluţionarilor   Maiorul Ghergulescu a fost chemat de către generalul Guşă, în după-amiaza zilei de 21 decembrie, pentru a-i ordona să constituie o echipă care să pregătească un plan de capturare a liderilor din balconul Operei şi eliberare a pieţei. În anticamera biroului comandantului Diviziei, unde era şi generalul Guşă, s-au întrunit şeful Detaşamentului de Intervenţie al Securităţii, comandantul Detaşamentului de Paraşutişti de la Regimentul din Caracal, un reprezentant al Ministerului de Interne, un comandant de regiment mecanizat şi maiorul Remus Ghergulescu. După primele discuţii, s-a formulat concluzia că este nevoie de planul clădirii Operei, întrucât se dorea infiltrarea, pentru a se ajunge în apropierea liderilor. Un comandant de la un regiment mecanizat a propus chiar varianta intervenţiei în forţă, însă maiorul Remus Ghergulescu a respins această posibilitate, invocând o evaluare a pierderilor umane la aproximativ 2.000 de oameni.

Comandantul Batalionului 404 şi-a susţinut punctul de vedere afirmând că ştie precis că în clădirea Operei există şi armament. Surse din anturajul ofiţerului au spus ulterior că acesta nu ştia despre existenţa vreunei arme, pentru că nu avea asemenea informaţii, dar voia să tragă de timp, astfel încât cei prezenţi să găsească altă soluţie.  

”În toiul acestor dispute privind elaborarea planului de acţiune, generalul Guşă a deschis uşa şi a zis: (”Batalionul 404 Cercetare – Istoria unor învingători”, autor General de brigadă r. Dumitru Miu).  

În seara zilei de 22 decembrie, comandantul Batalionului 404 Cercetare a luat măsuri pentru retragerea detaşamentului special spre Buzău. Iniţial, comandantul a solicitat un avion, pentru că nu avea nici foi de drum pentru tren şi nici bani. Pentru că nu a putut obţine avionul, Ghergulescu a apelat la comandantul Diviziei pentru foi de drum.  

La solicitarea comandantului batalionului buzoian, cercetaşii au predat armamentul şi muniţia la Divizie pentru a-l prelua ulterior şi apoi au fost duşi la gară. Detaşamentul a sosit în Bucureşti în dimineaţa zilei de 23 decembrie, cu vagonul de dormit. Gara de Nord era pustie. Detaşamentul a ajuns în cazarmă, la Buzău, sâmbătă 23 decembrie în jurul orelor 11.00.