PROVERB. Un caine pe zi de boala te va feri OASPETI. Negruta si Tibi, maidanezii „cu diploma”, in vizita la copiii din Centrul de zi „Aurora” Panaceu canin. Daca sunt dresati, maidanezii ii pot ajuta pe oameni Razvan Mateescu Bucuresteanul Florian Irimiea, initiatorul proiectului „Caini pentru oameni”, este convins ca prin zooterapie poate schimba viata copiilor cu handicap psihic si motor si ii poate alina pe batranii din azile. In momentul de fata el are grija de 8 maidanezi, foarte inteligenti, special dresati pentru companie si joaca. In fiecare zi de vineri dresorul este asteptat cu sufletul la gura de asistatii Centrului de zi „Aurora” din sectorul 3. Aici vin zilnic la recuperare si kinetoterapie, 20 de tineri, adolescenti si copii, cu varste cuprinse intre 6 luni si 25 de ani. „In afectiunile psihice grave, Sindrom Down, autism sau retard mintal, zooterapia face minuni. Comportamentul si starea lor psihica s-au schimbat in ultimul an, dupa ce am adus cainii. Sunt fericiti, zambesc, nu mai sunt agitati, nervosi, abia asteapta sa-si vada prietenii cu blana si colti. In lumea lor, acesti tineri si copii bolnavi, se simt extrem de singuri si dati la o parte. Singurele fiinte care ii iubesc cu adevarat, care nu rad de handicapul lor sunt cateii. Unii dintre asistati nici nu comunicau cu lumea, nu scoteau o silaba. Dupa ce s-au jucat mai mult timp cu animalele au inceput sa-si spuna numele”, explica Irimiea. Toti acesti caini inteligenti stiu sa caute un obiect, sa-l aduca stapanului, sa dea respectuos labuta, sa sara peste obstacole sau sa… rada si sa faca giumbuslucuri. Comunitarii au fost in tabere de pregatire, au luat si diplome. Stiu sa caute accidentatii printre daramaturi, in caz de cutremur si pot gasi schiori sau turisti acoperiti de avalanse. Sorin are 19 ani. In urma cu doi, trei ani, urla si dadea din picioare cand vedea un catel pe strada. Avea o adevarata fobie. De cand s-a imprietenit cu cainii dresorului, starea lui psihica s-a imbunatatit si e fericit. Il iubeste foarte mult pe Tibi, un maidanez gasit de Florian Irimiea la o groapa de gunoi. Catelul ii sare in brate cand il vede si-i linge mainile cu o limba prietenoasa si sincera. Il priveste in ochi si hamaie de doua ori, incurajator: „Ham, Ham!”, de parca ar sti ca baiatul e suferind. Sorin il pupa intre urechi si ii povesteste, vorbind cu dificultate, ce a facut el peste zi. Catelul da din coada, semn ca a priceput tot, apoi se lasa pe spate, cu labele in sus. Incepe o noua zi de joaca. Foto: Razvan Mateescu