Tavi Clonda şi Gabriela Cristea, din nou părinţi? „Am învăţat să avem răbdare…”
Tavi Clonda și Gabriela Cristea au împreună două fetițe superbe, însă nu exclud varianta de a aduce pe lume și cel de-al treilea copil. Mai mult decât atât, cei doi și-au făcut bine temele, au consultat un doctor, iar acesta le-a dat ok-ul.
Gabriela Cristea a avut câteva probleme de sănătate atunci când a încercat pentru prima dată să rămână însărcinată. Vedeta a apelat și la ferilizări in vitro însă acestea au fost în zadar. O minune a făcut ca aceasta să rămână însărcinată pe cale naturală şi imediat după ce a născut-o pe Victoria a rămas, din nou, însărcinată şi a mai adus pe lume o fetiţă.
„Am învăţat să avem răbdare, credinţă în Dumnezeu şi să ne iubim (n.r. în perioada în care Gabriela făcea fertilizări in vitro). Şi nu la primul obstacol să renunţi, să fugi, e cel mai uşor. Mă obişnuisem cu ideea că nu vom avea copii.
Doctoriţa i-a spus înainte să nască a doua oară: ne oprim! Când am mers la o ecografie după ce a născut i-a zis: dacă vii să-mi spui că eşti însărcinată nu intru în panică”, a spus Tavi Clonda la Star Matinal.
Gabriela Cristea, în lacrimi când a vorbit despre infertilitate
În trecut, Gabriela Cristea a făcut numeroase fertilizări in vitro, însă niciuna nu a fost încununată cu succes. În cadrul unui proiect numit “4 minute de sinceritate. Despre infertilitate!”, publicat pe pagina de Facebook ~Și eu vreau să fiu părinte~, prezentatoarea a vorbit despre încercările sale cumplite de a deveni mamă. Potrivit mărturisirilor sale, Gabriela Cristea a rămas însărcinată cu Victoria la patru luni după ce a renunțat la a mai face acele tratamente. În primăvara acestui an, vedeta a devenit mamă pentru a doua oară.
“ (…). Și am început așa… ca orice om: iubindu-mă cu bărbatul iubit și așteptând să se întâmple… astăzi, mâine, poimâine și nu s-a întâmplat niciodată. Și iar am așteptat… La un moment dat, am descoperit cu bucurie și cu speranță și cu… nici măcar nu am cuvinte să-mi aduc aminte sentimentele de atunci… că sunt însărcinată. Bucuria noastră nu a durat decât câteva săptămâni… La opt săptămâni a trebuit să fac întreupere de sarcină, pentru că sarcina se oprise din evoluţie și trebuia să merg cu povara asta mai departe, în condițiile în care noi ne doream să avem un copil. Mi-aduc aminte de momentul ăla când spuneau doctorii că trebuie să îmi facă intervenţia pentru că era atât de periculos încât îmi puteam pierde şi eu viaţa, iar eu le spuneam să mai aşteptăm un pic că poate se întâmplă o minune.
În luna februarie, îmi aduc aminte de fiecare dată de asta… Am mers mai departe. Am început procedurile pentru fertilizarea in vitro. Nu mai puteam sta aşa să aşteptăm la nesfârşit. Prima procedură, cu multă speranţă, rezultatul a fost de 0,3, ceva de genul ăsta, nimic. Am zis că prima încercare nu contează. A doua încercare… nici nu mai ştiu ce s-a întâmplat cu cele dintre prima şi ultima. La un moment dat mă duceam la serviciu să muncesc doar ca să am bani să pot să fac fertilizare in vitro. Încă una, şi încă una. A trecut vara. Niciuna dintre fertilizări nu a prins, nici măcar o singură dată nu am rămas însărcinată datorită tratamentelor.
Când am văzut ultima analiză care era tot zero, eram cu soţul meu în maşină. Eu nu am putut să mă uit. S-a întors către mine şi mi-a zis: o să învingem noi şi analiza asta! Eu plângeam în hohote şi el nu mai ştia ce să îmi facă. Ştiu că e greu de crezut. Întotdeauna am încercat să stau cu zâmbetul pe buze şi să nu arăt lucrurile prin care am trecut. Am încercat să păstrez lucrurile mai mult pentru mine şi pentru noi, acasă.
După patru luni, după ce am renunţat la fertilizări, mi-a întârzit ciclul menstrual. Am zis: e vreo dereglare, cine ştie. Mi-am sunat medicul. Mi-a zis să fac un test de sarcină. Am zis: da, da, bine… Îmi aduc aminte că m-am trezit dimineaţă pe la 7 duminică, am făcut testul şi l-am aruncat pe chiuvetă. Am zis că îl citesc când mă trezesc pe la 9-10. Când l-am aruncat pe chiuvetă, am crezut că nu văd bine. Se pozitivase, erau două liniuţe roşii roşii. Am deschis uşa de la baie şi am început să ţip. Era 7 dimineaţa (…)”, a povestit Gabriela Cristea în clipul care a fost urmărit în doar șapte ore de la postare de sute de mii de oameni pe pagina de Facebook numită Și eu vreau să fiu părinte.