LEGENDE. O imagine document pentru arhivele fotbalului romanesc. Probabil cel mai bun conducator de club din tara noastra, Ion Alecsandrescu (stanga), alaturi de, probabil, cel mai bun fotbalist, Nicolae Dobrin PERFORMANTA. Steaua – Anderlecht 3-0 in 1986 a fost cel mai bun meci din istoria clubului, cu Ion Alecsandrescu in postura de conducator GRESEALA. In lupta sa cu suporterii, Gigi Becali a jignit cea mai mare legenda a clubului – Sfinxul Gabriel Esanu Mihai Alecsandrescu spune ca patronul Stelei este dezinformat si ar trebui sa se gandeasca la modalitatea suspecta in care a facut privatizarea clubului, decat sa-i jigneasca tatal. – Domnule Mihai Alecsan-drescu, cum ati luat prima data legatura cu fotbalul? – Ca suporter al Rapidului. La varsta de cinci ani am fost la un meci cu giulestenii, care aveau o echipa extraordinara la acea vreme. Cu Dan Coe, Manea, Nasturescu, Motroc. Apoi, pana la sase sau sapte ani am tinut cu Rapidul. Nu a durat mult pana cand Steaua a intrat in sufletul meu si va ramane pentru restul vietii. – Ce a insemnat Ion Alecsandrescu pentru Steaua? – Pot spune ca si-a dedicat viata acestui club, atat in conducere, cat si ca fotbalist. Spunea mereu ca un club nu se poate conduce de la distanta si isi petrecea toata ziua la complexul din Ghencea, nu doar doua ore cat tinea antrenamentul. Jucatorii deprinsesera si ei aceasta mentalitate, care a condus apoi la performantele extraordinare ale Stelei in acea perioada. Jucatorii ramaneau dupa antrenament si executau lovituri libere si penalty-uri. Faceau pariuri cu Duckadam. – Gigi Becali l-a criticat dur pe Ion Alecsandrescu, acuzandu-l ca si-a insusit o parte din banii pe transferurile facute in acea perioada la Steaua. Cum comentati? – Gigi Becali este dezinformat. A facut o greseala atunci cand a spus acele lucruri si cred ca a realizat si el asta. Tatal meu a lasat clubul in 1996 cu bani multi in cont si echipa calificata in Liga Campionilor. Becali spune ca fara el nu ar fi vazut Romania Liga Campionilor, dar uita de anii 90. Daca am face o comparatie intre perfor-mantele Stelei din anii 2000 si cele de atunci, primii s-ar impune fara probleme. Sa se gandeasca mai bine la modul in care s-a facut privatizarea clubului, in urma caruia el a devenit patron si sa-l lase pe tata sa se odihneasca in pace. – Mai exista vreo legatura intre Steaua de acum si cea din vremea tatalui dumneavoastra? – Mihai Stoichita. El a fost secundul lui Dumitru Dumitriu in ultima perioada petrecuta de tatal meu la club. Altfel, ca mentalitate, lucrurile s-au schimbat. A fost perioada romantica a fotbalului, acum este cea pragmatica. Este dezamagitor sa auzi conducatorul clubului ca nu isi doreste sa castige trofee cum ar fi Cupa Romaniei. Acum toata lumea se gandeste doar la bani. – Ce parere aveti despre interzicerea suporterilor de la peluze? – Este o ilegalitate. Sa se respecte legea pentru toata lumea. Un club de fotbal nu ar trebui sa poata sa interzica oameni pe stadion. Nici macar Jandarmeria nu o poate face. Singura abilitata este Judecatoria. La o echipa fanion, asa cum este Steaua, nu exista rabdare. Totul trebuie facut din mers pentru ca se cer performante mereu. Suporterii au dreptul sa-si exprime nemultumirea. – Cand ati venit ultima data pe stadionul Stelei? – La meciul cu BATE Borisov, atunci cand Gica Hagi a calificat Steaua in grupele Ligii Campionilor. Nu cred ca voi mai merge prea curand, din pacate.
Ion Alecsandrescu s-a nascut la 17 iulie 1928 si a jucat ca atacant la Juventus Bucuresti, Partizanul Bucuresti, CCA Bucuresti, CA Campulung Moldovenesc si Olimpia Bucuresti. Ca fotbalist, a castigat cu CCA cinci titluri si o cupa ale Romaniei si a fost golgheterul campionatului in 1956. Intre 1962 si 1982 a facut parte din conducerea FRF, contribuind la formarea centrelor Luceafarul. In 1982 a revenit la Steaua ca vicepre-sedinte al sectiei de fotbal, reusind din postura de conducator cinci titluri consecutive intre 1985 si 1989, Cupa Campionilor Europeni in 1986 si Supercupa Europei in 1987. Are cinci selectii la echipa nationala si a fost declarat Omul Secolului pentru Steaua. A ramas presedinte la Steaua si dupa Revolutie contribuind la alte 4 titluri si trei calificari ale ros-albastrilor in Liga Campionilor. A murit la 21 iunie 2000.