FIOROS. Tanase arata ca un adevarat „monstru” hollywoodian, care ar descuraja orice caine de vanatoare Cobai. Pe frontul luptei cu bolile infectioase, Institutul Cantacuzino foloseste o armata de animale destinate experientelor de laborator Razvan Mateescu In statiunea institutului exista iepuri hiperdezvoltati rezultati din imperecherea raselor Noua Zeelanda si Uriasul German. Acestia au o statura impresionanta, asa cum arata un luptator de sumo fata de un om normal, urechile foarte lungi, ca de magar, iar greutatea lor poate depasi, la maturitate, 10 kg. Cei care lucreaza aici sunt obisnuiti cu creaturile blanoase, insa vizitatorii raman uimiti cand vad un iepure cat un caine venit parca de pe alta planeta. Cel mai solid e iepuroiul Tanase care acum, dupa un amor infocat si rapid cu o iepuroaica alba, e tatal a cinci pufuleti zdraveni, gri, cu urechi lungi, tocmai buni pentru experimente stiintifice. „Noi folosim astfel de exemplare pentru testul de pirogenitate, adica, verificam daca medicamentele obtinute in cadrul institutului produc febra. Iepurii sunt cobaii de data asta. Ei ne ajuta mult pentru ca au urechile foarte mari si vascularizate, asa ca putem usor sa-i injectam. Temperatura iepurelui este de 37 de grade, ca si a omului. Organismul lui arata cel mai bine daca vaccinul, serul sau medicamentul respectiv produc febra”, ne-a spus dr. Cristin Coman, directorul statiunii de cercetari Baneasa.
Animalele, pe care se studiaza dozajul vaccinurilor inainte de a fi administrate oamenilor, sunt crescute intr-o ferma speciala a Institutului National de Cercetari si Dezvoltare pentru Microbiologie si Imunologie, situata in Baneasa. Mii de cobai sau porcusori de Guineea, iepuri uriasi, dar si berbeci, vite sau cai beneficiaza de conditii speciale de igiena si hrana. Aceste vietuitoare sunt produsul unor incrucisari repetate intre diferite rase, astfel incat, caracteristicile lor fizice sa fie optime cercetarilor. Toate sunt destinate experimentelor. Spre exemplu, berbecii si vacile doneaza sange, folosit ca mediu de dezvoltare pentru culturi microbiologice, astfel incat sa se poata determina natura lor si sa se stabileasca antidotul in functie de natura virusului.