Szobi Cseh: „Da, am turnat! 150 de filme si doi copii”

Szoby Cseh povesteste totul despre Securitate, femeile din viata sa si cacadoriile saleRep.: Dupa o viata dedicata filmului, ati ajuns personaj principal al Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii. Ce s-a intamplat, de fapt?Szobi Cseh: Eu toata viata mea am fost un justitiar. In copilarie am ajuns la scoala de corectie pentru ca dresam caini si le dadeam sa miroasa haine de militieni, ca sa ii atace. Ii uram. Nu am fost membru UTC sau de partid, nu am facut armata pentru ca nu am vrut sa fiu soldatul lui Ceausescu. La studiouri am vrut sa opresc coruptia si m-am dus la ofiterul lor, crezand, in naivitatea mea, ca el ma ajuta. Erau probleme cu cascadorii, care nu isi luau banii pentru ca directorii ii foloseau pe cei de mana a treia, pe asa-zisii „sutasi”. „Sutasii” o duceau bine, iar baietii mei, echipa mea unica in Europa, faceau foamea. Dar nu am turnat colegi. Am vazut dosarul si scrie acolo ca „subiectul nu ofera nicio informatie concludenta”. O sa se dovedeasca pana la urma ca nu am facut nimic rau. Da, am turnat. 150 de filme si doi copii! Intr-adevar… Nu vreau sa mai vorbesc despre asta. In loc sa ne avem bine, ca popor, sa fim uniti, noi ne facem rau.

Rep.: Pe vremea lui Ceausescu se faceau filme pe banda si ati jucat in multe dintre ele. Sunteti bogat?

Szobi Cseh: Sunt singurul din lume care a facut o suta de cascade gratis. Nu m-au interesat niciodata banii. Nu am vile, nu am conturi. Am 55 de ani de munca si o pensie din care mi-au taiat acum, era de 1.700 de lei. Mai am un venit de 800 de lei de la Casa de Creatie. Nu se plateau filmele asa de bine cum se crede. Se luau 350 de lei pe ziua de filmare, dar faceai de banii astia zece cascade. Acum se plateste fiecare miscare in parte, e o diferenta. Am satisfactia ca sub mana mea niciun cascador nu a avut accidente. Doar eu. Am suferit o fractura cervicala dupa ce am cazut de la 13 metri, in timpul filmarilor la „Mihai Viteazu”. Este incredibil cate iti trec prin fata ochilor intr-o secunda. Mi-am zis: „Ce viata scurta am avut!”, m-am gandit la parinti… pe vremea aia nu aveam copiii. Dar a trecut.

Rep.: Ati facut parte dintr-o generatie foarte iubita de romani. Aveati cu siguranta admiratoare. Ati avut multe cuceriri?Szobi Cseh: Mi-au placut femeile dintotdeauna, dar si ele pe mine, ca doar eram frumos. Dar de iubit, mi-am iubit sotiile. Am avut doua. Cand am cunoscut-o pe a doua ea iesea de la liceu, eu eram in masina, pe strada. Am ramas paralizat. Era o frumusete! Am uitat ca eram insurat. Am vorbit cu ea si, dupa trei zile, am furat-o de acasa. Am divortat de prima, a durat doi ani, ca nu era de acord… A doua zi dupa divort m-am casatorit! Acum avem doi baieti care au, la randul lor, cate un baiat. Cel mai tanar membru al familiei are trei luni si eu ii zic „Sageata”. Alte femei… au fost, dar nu ma laud cu ele, ca doar sunt un golan citit. Ideea e ca poti sa iti iubesti nevasta si sa taberi pe altele zi de zi. Asta inseamna cunoastere…

Rep.: A existat un zvon cum ca ati fi avut un parteneriat cu Nutu Camataru. Despre ce e vorba?Szobi Cseh: Eu il stiu de mult pe Nutu, am avut initial o colaborare cu el pentru ca are o ferma cu animale pe care le imprumuta pentru filme. Este innebunit dupa animale si, cum sunt si eu, ne-am inteles mereu bine. Mi se pare un tip fair play. La un moment dat am vrut sa facem o firma de paza si protectie. El punea banii, eu experienta si ma ocupam de organizare, logistica. Ei, cand a fost totul gata am constatat ca avem ceva diferende, ca nu se respecta ce spuneam eu. Eu voiam performanta, ceva de elita. Cum el era cu banii, am decis sa ma retrag. Auzeam si eu tot felul de chestii despre el. L-am intrebat de unde are bani si mi-a zis ca eu nu ma pricep. Adevarul asta e! Eu am facut de toate la viata mea, dar nu ma pricep la bani.

Rep.: Ce se intampla la Asociatia Gladiator?Szobi Cseh: Avem aici peste 40 de copii care vin la antrenamente gratuite, in loc sa stea pe strazi. Sunt tot felul de copii, multi cu probleme acasa sau adunati din anturaje nefericite. Sunt minunati! Secretarul meu la Asociatie este Ursei. (n.r. – Un caine mare, comunitar). Am grija de ei cu ajutorul Primariei Sectorului 3 si a catorva profesori si antrenori. Tot ce castig bag aici, in asociatie. Langa cladire am padocuri pentru cei 33 de caini de care am grija. Nu imi place sa le zic maidanezi, ci caini de rasa comuna. Programul functioneaza din 2005 si ce facem noi aici este unic in Europa. De fapt, si eu sunt unic, ce sa mai vorbim…