Szobi Cseh are cancer! A fost diagnosticat cu mielom multiplu si tumoare la colana: „Ai dureri tati, te dor toate oasele!”
Reporter: Cand ati aflat ca suferiti de o afectiune severa si de ce ati ales sa nu vorbiti despre problemele dumneavostra pana in acest moment?
Szobi Cseh: In iunie, dupa ce am avut un accident ingrozitor. Mai intai incepusem sa ma simt obosit. Mergeam la sala, imi urmam programul meu normal de antrenament si cel cu copiii, dar tot imi venea asa sa-mi plec capul si sa-l sustin. Apoi, am avut accidentul de la sala, cand in timpul unui salt mi s-au spart doua coaste. Mi-am facut analize, radiografii, insa durerile continuau sa fie groaznice. Nu puteam sa respir si, comparand cu alte fracturi pe care le-am avut la viata mea, am realizat ca ceva nu este in regula, nu puteam respira. Era vara, perioada concedilor si am stat asa o vreme, sperand sa-mi revin. Dupa cateva luni de chin am ajuns la Fundeni si abia acolo, dupa un examen RMN, medicii mi-au descoperit un mielom multiplu si o ditamai tumoarea la toracalul 7. Mancase din coloana mea ca un soarece dintr-un porumb.
R: Un diagnostic socant! Majoritatea oamenilor sunt doborati dupa ce afla o astfel de veste…
S.C: Nu si eu. Pe mine ma cheama Szobi Cseh si nu dau cortul. Cred ca Dumnezeu a facut asta pentru ca luna viitoare implinesc 70 de ani si inca mai fac nebunii ca la 30. De fapt, Dumnezeu a zis sa-mi salveze viata de la moarte. Sa ma potolesc si eu intr-un fel cu toate cascadoriile mele si mobilitatea si neastamparul de maimuta. Boala asta este o chestie pe care trebuia probabil sa o fac. Am mielom multiplu, adica o forma de boala maligna a maduvei oaselor. Mi se mananca tot calciul din maduva, oasele late se macina, iar pe colana am o tumoare. Trage calciu din oase si ai dureri tati, te dor oasele si cutia toracica cand respiri. Iar eu, prin natura meseriei, sunt un om obisnuit cu durerea. Am trait cu ea toata viata, ca si cum mi-ar fi fost amanta.
R: Vorbiti destul de senin despre acest diagnostic…
S.C: Pentru mine este o provocare. Eu stiu ca trebuie sa rezolv problema asta, sa inlatur boala, sa scap de dureri si cele doua sesiuni de chimioterapie pe care le mai am de facut si sa revin in sala de antrenament. Am slabit 15 kilograme, in mare parte masa musulara si mi-am pierdut parul. Acum am pe cap un puf ca la pui.
R: Ati fost internat in spital, v-ati retras sau ati renuntat la activitatile dumneavostra?
S.C: Am tinut tratamentul si regim alimentar. Am mers la medic la sedintele de chimioterapie, dar cea de-a cincea a fost atat de nesuferita. Atat de rea ca doctorul a decis sa facem o pauza. Organismul este intoxicat de substante si incep sa apara reactiile adverse. Iti fierb palmele, capul, ti-e rau de la stomac si parca ai foc in tine.
R : Ati putut sa traiti fara sport sau continuati sa faceti miscare, sa va antrenati?
S.C: Acum doua luni, cand ma simteam mai bine ca acum, am mers din nou la sala. Nu ma mai suportam. Pectoralii mei, pe care in tinerete daca ii incordam puteam sa strang degetul unei femei si sa o doara, disparusera. Era peste puterea de suportabilitate asa ca am reinceput sa ma misc si sa fac antrenamente cu copiii mei de care am grija in proiectul „Gladiatorul”. In cateva luni pierdusem cativa copii si asta nu este bine. Eu ma ocup de copiii cu probleme. Violentii din scoli, cei care ataca cu bate si cutite, sau se iau de fete si sunt elevi problema in scoli sau pe strazi. Ii educ prin sport in timpul orelor de box, cascadorie, alpinism, arte martiale, scrima. Era anuntata si o comisie din Australia care vrea sa implementeze proiectul meu in tara lor. Au facut cercetari si au descoperit ca violenta poate sa fie tratata daca este inlocuita cu disciplina prin sport. Asa ca am inceput sa merg si mai des la sala si sa ma si antrenez.
Cum va simtiti acum?
Cand m-am intors la sala, medicul m-a avertizat ca ma joc cu focul. Nu l-am ascultat si am facut o pneumonie pe fondul sistemului meu imunitar slabit si a trebuit sa iau antibiotice puternice. Acum, sunt mai bine. Pneumonia a trecut, iar medicul zice ca tumoarea de la coloana s-a resorbit si s-a micsorat mult. Chiar si analizele au iesit mai bine. Proteina aia din sange mi-a disparut, cea care imi manca calciul si ducea la macinarea oaselor, iar oasele late de la fata s-au completat si au revenit la forma initiala. Mai am doua sesiuni de chimioterapie. Uneori obosesc, alteori sunt tonic, dar iau totul ca pe o provocare si o sa castig!
Simona Odorhean