Superba Adnana din “Toate pânzele sus!” și viața sa ca un film. Drumul de la celebritate la lagărul pentru refugiați

Julieta Szönyi, una din cele mai frumoase actrițe care au jucat în România, s-a născut în mai 1949, la Timișoara. În această primăvară a împlinit 74 de ani. Este fiica pictorului Ștefan Szonyi. O talentată actriță de film, radio, televiziune, scenă și voce.

Julieta Szönyi a fermecat publicul din România mai ales prin filmele „Felix și Otilia”, în 1972, după romanul omonim al lui George Călinescu și „Toate pânzele sus” (1976), ecranizare după opera lui Radu Tudoran. A plecat din România și renunța la actorie la doar 40 de ani. S-a stabilit în Germania. Are o scurtă revenire pe marele ecran, după trei decenii, în pelicula “La Gomera”, în regia lui Corneliu Porumboiu.

„Am venit la Bucureşti când aveam în jur de 4 ani, aşa că am amintiri vagi despre locuinţa respectivă. Bunicii stăteau într-o cameră despărţită cu un glasvand de altă familie, cu bucătăria şi baia comune. Pentru că erau dintr-o familie bună, aveau lucruri elegante într-un spaţiu restrâns. Bunica era casnică, iar bunicul era medic veterinar şi a făcut şi sculptură.

Cei care l-au cunoscut povesteau că era genul de medic care, dacă primea în toiul nopţii un telefon că a păţit ceva un căţel, rezolva. În afară de asta, fotografia extraordinar; am avut nişte fotografii făcute de el, din perioada Primului Război Mondial, care nu ştiu unde s-au pierdut. Mai ştiu că, în tinereţe, tata avea un atelier acolo, la Timişoara, şi că lucra cu pictorul Corneliu Baba, dar şi cu alţii”, afirma artista pentru newsweek.ro.

O reușită din trei încercări

A intrat la Institutul de Teatru și Film abia din a treia încercare pentru că erau 600 de candidați pe foarte puține locuri.

„La mine totul, dar totul a fost întâmplare. Cum eram şi în anul I de facultate, fericită că sînt în sfîrşit şi eu studentă, pentru că atunci erau șapte locuri la actorie şi era o concurenţă maximă, din cîteva sute de candidaţi trebuiau aleşi șapte, îi înţelegeam şi pe profesori cît era de greu de ales. În plus, repertoriul era cam acelaşi. Cînd am dat prima dată la IATC abia m-am auzit, vorbeam foarte încet, dar apoi am lucrat la voce şi am reuşit. În anul I se făcea un fel de practică, cu roluri mici, şi am nimerit la un regizor francez foarte bun, la Jean-Paul Rappeneau care, imediat ce m-a primit, m-a întrebat dacă ştiu să fac o scenă de isterie.

Cu inconştienţa şi entuziasmul vîrstei am făcut, cum mi-a trecut mie prin minte, o scenă de isterie. Am trecut proba şi am jucat alături de Belmon­do în filmul Mirii Anului II. A fost extraordinar, dar mi-a fost mai greu pentru că era o scenă în care trebuia să dau cu pumnii şi cu picioarele în el şi eu nu îndrăzneam. Şi el spunea „Dă, dă cu toată puterea!“ şi îmi lua mînile ca să-mi arate cum să lovesc”, a spus pentru dilema veche.ro.

După absolvirea IATC din Capitală a interpretat numeroase roluri pe scena teatrului din Pitești.

Un rol într-o companie selectă: Belmondo

Mirii anului II (titlul original: în franceză Les Mariés de l’An Deux/Les Mariés de l’an II) este un film de aventuri și de comedie, coproducție franco-italo-română, realizat în 1971 de regizorul Jean-Paul Rappeneau și cu actorii Jean-Paul Belmondo, Marlène Jobert, Laura Antonelli și Michel Auclair în rolurile principale. Julieta este, în film, Margaret Davidson, fiica armatorului, mireasa lui Nicolas. Nicolas este chiar Belmondo. Era primul film al Julietei. Avea doar 22 de ani.

Filmul înainte de toate

Începând cu 1990 Julieta a jucat pe scena Teatrului Mic din București până s-a pensionat,  dar a rămas cu credința că rolurile sale din cinamatografie sunt cele care vor dăinui în cariera sa.

„Filmul rămîne, uite, generaţii întregi văd Toate pînzele sus. Şi cartea lui Radu Tudoran e foarte instructivă, te poartă prin toată lumea, cu toate obiceiurile, cu toate că s-a filmat tot în portul Tomis din Constanţa. Se punea un decor, se dărîma, iar se punea un decor. Spre exemplu, pot să o văd pe Bette Davis oricînd pe ecran sau pe Vivien Leigh, care juca extrem de modern în “Pe aripile vîntului”. Puţini au văzut-o pe scenă. Deci, din punctul ăsta de vedere, filmul e mai puternic”.

Un an mai târziu, în 1972 se lansa pelicula „Enigma Otiliei”. Julieta Szönyi, la 23 de ani,  câștigă rolul principal al tinerei Otilia. Joacă alături de actori excepționali: Sergiu Nicolaescu, Clody Bertola și Gheorghe Dinică. În acest film a fost folosit pentru prima dată procedeul Graphys Color o metodă de prelucrare a peliculei color cu efecte artistice deosebite.

Un rol care i s-a potrivit ca o mănușă

În 1977 joacă rolul Adnanei în pelicula-serial „Toate pânzele sus”.

„Mi-a plăcut tot ce era de făcut. Îmi era extrem de la îndemână şi suntem foarte asemănătoare. Mi-ar plăcea să încep acum. Să am 20 de ani, dar cu mintea şi experienţa de acum. Ceea ce este imposibil. Trebuie să trecem prin tunelul vieţii ca să căpătăm experienţă”, și-a amintit momentele de la filmări. La ”Toate pânzele sus” a fost o bucurie ieşitul pe mare. Plecam pe mare în zori, la ora 6, ne întorceam când apunea soarele. Am iubit şi personajul. A fost plăcut. Cred că rolul Adnanei, din acest film, a fost cel mai bun rol al meu.”, mărturisea actrița într-un interviu pentru adevarul.ro

În lagărul pentru străini

Până la Revoluție, Julieta Szonyi joacă în 10 filme, apoi ia o pauză de 30 de ani.

„Am plecat în Germania în ’90 cu fostul meu soţ, medic, am ajuns la aşa-zisul lagăr pentru străini de etnie germană, apoi ne-au făcut radiografia pulmonară, ne-au dat camera şi bonurile de masă. Fiul meu, Alexandru, era mic şi rămăsese în ţară. Mătuşa şi vărul meu, care ne-au instalat, n-apucaseră să plece, iar eu am stat două minute jos în cameră, după care am spus: Hai acasă! După aceea, ne-am propus să rămânem doar o lună, cât avea soţul meu concediu, şi să ne întoarcem. Nu mă vedeam acolo”, a mai spus artista.

În anul 2019, după mai bine de trei decenii în care nu și-a mai făcut apariția în cinematografie, Julieta Szönyi a fost distribuită în filmul lui Corneliu Porumboiu, „La Gomera”. Actrița avea 70 de ani. Filmul a avut premiera la Festivalul de film de la Cannes, în 2019. A fost propunerea României pentru Premiile Oscar din 2020, însă nu a fost nominalizat.