SUPER-INTERVIU CU ”ZÂNA”! În plin divorţ de Tuncay, Andreea Marin e tranşantă: ”Capitolul e încheiat şi regretele nu-şi mai au rostul!”

Mai multe despre cum este Andreea în viaţa de zi cu zi citiţi în interviul pe care vedeta l-a acordat reviste Ciao!.

Andreea, tu mereu eşti plină de optimism şi tot timpul cu zâmbetul pe buze. Cum reuşeşti să fii aşa?

Am un principiu moştenit de la mama: nu pun necazurile mele pe umerii altora, pe cât posibil. Fiecare om are destul de dus pentru sine şi pentru cei dragi lui. În plus, misiunea mea pare să fie aceea de a inspira şi de a întinde o mână la nevoie, de a binedispune, de a aduce energie pozitivă. Oamenii aşteaptă asta de la mine, nu le pot da deznădejde în schimb.

De la o zi la alta parcă eşti mai frumoasă, mai tonică, mai energică. Eşti într-o evoluţie continuă. Tu nu oboseşti niciodată?

Bineînţeles că obosesc, sunt om, nu un motor, şi nu totul merge perfect zi de zi, dar ceea ce într-adevar mă defineşte este motto-ul meu: ”nu există nu se poate”, şi dorinţa de a merge mereu înainte, cu fruntea sus, cu conştiinţa că am făcut tot ce depinde de mine pentru a fi sănătoasă şi a putea dărui celor din jur, lucru care-mi umple sufletul, căci aşa sunt construită. Am dimineţi în care pur şi simplu nu m-aş desprinde de pat, dar nu-mi dau voie să cad. Îmi spun că sunt atâţia oameni în lume care ar vrea, dar pur si simplu nu pot să faca multe dintre lucrurile pe care eu le fac zi de zi. În felul acesta nu le mai văd drept o povară, ci îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru şansă şi reuşesc să văd binele din jurul meu.  

Eşti mămică cu normă întreagă, te ocupi cu devotament de toate proiectele tale, spune-mi, când mai ai timp să ieşi cu prietenii, să te relaxezi sau pur şi simplu să fii tu cu tine?

Îmi fac timp pentru ceea ce e important pentru mine, altfel scuze există mereu, sunt la îndemâna noastră. Am avut perioade când am greşit, atât faţă de mine, cât şi faţă de oamenii dragi, neglijând ceea ce e de fapt important pentru sufletul meu, în favoarea muncii. Dar m-am maturizat şi am înţeles că sufletul meu nu poate fi întreg fără hrana pe care ţi-o dau oamenii pe care îi preţuieşti, călătoriile tale, pasiunile, cărţile dragi.

Fiind persoană publică, cu siguranţă de-a lungul acestor ani ai avut parte de multe răutăţi şi nedreptăţi. Ce te-a deranjat cel mai tare la oameni?

Făţărnicia, minciuna, duplicitatea. Dar am rezolvat nedreptăţile, pas cu pas, aşa cum consider că este just, cu legea în mânâ. Am un simţ al dreptăţii dezvoltat. Pe de altă parte, sunt un spirit pozitiv, învăţâ din astfel de experienâe, dar nu mă ancorez în ele, nu trăiesc în trecut şi nici nu mă las uşor afectată de răutăţile care, de fapt, spun ceva despre autorii lor, nu despre mine.

Cum ai reuşit să te fereşti de aceste răutăţi şi să nu te afecteze?

Depinde de la caz la caz. Pe moment, pentru ca esti om, şi nu stâncă, fireşte că te întrebi cum se pot uita în oglindă aceşti oameni. Apoi înţelegi că exista nu doar legi de partea ta, dar şi o dreptate divină, în care e tare bine să ai încredere. Optimismul meu, parte din ADN, mă ajută. Misiunea mea este să construiesc în viaţă şi nu mă pot lăsa distrasă prea mult de energiile negative din jur. Au şi ele un rost, ne învaţă nişte lecţii de viaţă.

Dar pe Violeta, cum încerci să o ţii departe şi să nu o expui ?

Precum vedeţi, reuşesc. E modul nostru de a gândi, ca părinţi, şi cred că bine facem. Nu o ascund, dar nici nu o expun. Am grijă ca ea să simta ca eu sunt mama, şi nu o „divă” de la televizor. Dealtfel, fiica mea nici nu ştie când merg la TV, nu o anunţ să mă urmarească, ea e mai mult cu cărţile şi canalul ei preferat dedicat vârstei pe care o are. E mai bine aşa, să crească departe de bârfe, controverse, scandaluri inventate şi tot ce mai populează micul ecran în ziua de azi.

Violeta ţi-a spus vreodată că ar vrea să îmbrăţişeze meseria pe care o ai tu?

Nu, si nici nu o îndrum către asta. Eu am grijă acum să punem bazele unei culturi generale, să guste din bucuriile şi curiozităţile oferite de diverse domenii, oferindu-i astfel o plajă de opţiuni din care va putea alege pe mai departe. Va trebui să îşi găsească un drum compatibil cu vocaţia ei, iar eu o voi sprijini cum pot mai bine pe calea aleasă.

Cât de greu este, Andreea, să fii persoană publică?

Eu nu am pornit la drum, acum 24 de ani, cu scopul de a deveni persoana publică, nici nu conştientizam la acea vreme ce înseamnă lucrul acesta, şi nici televiziunea nu cunoştea dezvoltarea de astăzi. Adiacent, nici neplăcerile create artificial, care afectează viaţa unei persoane publice, nu erau atat de neplăcute odinioară. Două industrii s-au dezvoltat în paralel, având scopuri opuse. Pe scurt, eu sunt doar un om care caută mereu să-şi facă treaba bine, cu o atitudine elegantă şi corectitudine

Îmi spuneai că eşti genul de persoană care după ce încheie un capitol din viaţa ei, regretele nu îşi mai au rostul.  Acorzi uşor o a doua şansă?

Acord şi mai multe şanse, uneori mai multe decât ar fi bine să o fac, pentru că aşa mi-e sufletul. Dar în momentul în care am tras concluzii ferme, ai dreptate, capitolul e încheiat şi regretele nu-şi mai au rostul. Privesc înainte.

Eşti genul de persoană care iartă, dar nu uită sau nici nu ierţi şi nici nu uiţi?

Iert întotdeauna la un moment dat, sunt un om tolerant, dar oamenii alături de care merg umăr lângă umar până departe trebuie să aiba un caracter asemanator cu al meu. Altfel, nu există compatibilitate pe termen lung. Si nu e nicio problemă. Fiecare om are drumul lui.

Îmi spuneai că Violeta este acum prioritatea ta. Cum te înţelegi cu ea? Te sfătuieşti cu ea?

E un copil matur, sensibil în acelaşi timp, e cea mai mare realizare a mea. Ne sfătuim, ne iubim, ne ciondănim, ne jucăm, suntem prietene, partenere, construim împreună.

Care a fost cel mai de preţ cuvânt pe care ţi l-a spus, care te-a făcut să lăcrimezi?

Chiar acum câteva zile, înainte să adormim, din senin, aparent fără nicio legătură cu ceva din ce s-a întâmplat ieri, ea mi-a spus: ”Mami, te iubesc atât de mult! Tu eşti mami a mea cea perfectă!”. Nu vă ascund că mi-au dat lacrimile, dar n-am vrut să mă simtă si i-am răspuns ca într-o glumă:  ”Chiar daca nu sunt de acord cu tine,  uneori sunt şi exigentă”. Iar ea mi-a raspuns: ”Ai dreptate, mami, îmi retrag cuvintele, nu eşti chiar perfectă. Şi totuşi te iubesc atât de mult!”.

Spune-mi dacă te sfătuieşti cu Ştefan în ceea ce priveşte creşterea Violetei, sau de regulă tu eşti cea care are ultimul cuvânt?

Bineînţeles că ne sfătuim, aşa e firesc.

De-a lungul vieţii ai avut parte de o mulţime de lucruri frumoase, dar şi de lucruri mai puţin frumoase , care este lecţia pe care ai învăţat-o de la viaţă până acum?

Că trebuie să continui să fac bine, dar nu trebuie să uit să am grija şi de mine. De cate ori am omis asta, n-a fost o idee bună. 🙂

Dacă ar fi să schimbi ceva la tine, ce anume ai schimba?

Sincer, nu sunt perfectă, dar îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru tot ceea ce mi-a dăruit, pentru sănătate şi pentru echilibrul interior, chiar şi după multe greutăţi trăite în viaţă, aşa că nu aş schimba nimic. Cu siguranţă există un motiv pentru toate.

În viaţa de zi cu zi eşti la fel ca pe micul ecran?

Nu, în viata de zi cu zi port şi pijamale, am şi momente de cădere pe care nu simt nevoia să vi le arăt, nu vreau sa încarc pe nimeni cu tristeţile mele, atunci când există… Aşa că există o anumită intimitate pe care o păstrez pentru mine. Dar în esenţă, da, sunt aşa cum mă ştiţi, şi e un mare avantaj să ai propriul rol în ceea ce faci, nu să joci rolul altuia.

Care sunt trucurile tale despre frumuseţe?

Hrana sănătoasă, sport, grădinărit, vânătoarea de mici bucurii în fiecare zi, care să-mi ţină spiritul treaz şi pozitiv. În ultima vreme, am mai multă grija de corpul meu, întâlnind în parteneriatele mele specialişti care mi-au arătat că se poate să faci asta şi fără metode invazive, pe care eu nu mi le doresc.

Ce simţi când revezi înregistrări cu tine din perioada Surprizelor. Ce sentiment trăieşti?

Că am lăsat ceva valoros în urma mea. Nu e vorba aici doar de un program de televiziune reuşit, ci de atâtea vieţi salvate sau schimbate în bine.

În momentul de faţă eşti împăcată cu tine?

Da. Cu mine şi cu alegerile mele de viaţă.

Ce aştepţi de la cel care va deveni iubitul tău?

Nu mi-e gândul la asta acum, e mult prea devreme.

Care este cea mai de preţ calitate pe care o vrei de la un bărbat?

Onestitatea. Fără încredere, nu există dragoste.

Peste ce nu ai trece niciodată într-o relaţie?

N-o să vă raspund la aceasta întrebare acum, e un context în care ar putea fi interpretat greşit răspunsul meu. Daca vreţi, vă voi raspunde la ceva pozitiv: peste ce aş trece în fiecare zi cu brio într-o relaţie? Peste ”sunt aici pentru tine, iubito, orice ar fi!”. O să vina şi asta!