Cei mai mulţi oameni nu reuşesc să se uite la anumite propoziţii, fără să simtă o nevoie ieşită din comun de a le citi.
Acest lucru, spune psihologul şi specialistul în dislexie Lidia Stanton, înseamnă că suntem toţi spălaţi pe creier pentru a citi aceste propoziţii. Potrivit acesteia, dorinţa de neoprit de a citi orice ni se pune în faţă vine din poveştile pe care am învăţat să le citim în copilărie. Acest proces de învăţare este ”ireversibil”, mai spune aceasta.
Într-o sesiune de întrebări şi răspunsuri online, Lidia Stanton a scris: ”Neurologii şi psihologii cognitivi glumesc şi spun că citirea este o formă de spălare pe creier. Literaţii au nevoie doar să se uite la foaia de hârtie ca să îşi dea seama ce scrie. Dacă pun un cuvânt sau două în faţa ochilor voştri, vă veţi simţi obligaţi să le citiţi – creierul vostru o face automat pentru voi, înainte de a decide dacă să le citiţi sau nu”.
Pentru a-şi demonstra punctul de vedere, Stanton a publicat următoarele cuvinte: ”Lucy is going to the park and she is taking the dog for a walk” (Lucy merge în parc şi ia câinele la o plimbare).
Poţi să nu citeşti această propoziţie uitându-te la ea?
Ruxandra Patru