Ma numesc Moldovan Luminita, sunt din Sebes, judetul Alba si locuiesc pe strada M. Kogalniceanu, bl. 76, ap. 2. Sunt o femeie foarte necajita, nu am casa. Locuiesc cu chirie de 15 ani, am patru copii. Suntem o familie distrusa. De zece ani tot merg la primarie sa-mi dea o locuinta sociala. Am primit o camera in care am stat numai doua luni si am fost nevoiti sa o eliberam. Am o fata de 27 de ani, foarte bolnava, cu o tumora cerebrala, care a fost operata de trei ori. A fost o operatie foarte complicata, care a durat noua ore. Nici nu pot sa va spun prin ce am trecut! Sunt o mama disperata ca nu pot sa ajut acest copil care vrea sa traiasca. Mai are nevoie de o analiza mai complicata la Spitalul Fundeni din Bucuresti, ca sa stie doctorii daca se mai poate face ceva. Dar nu avem nici macar banii de drum. Eu sunt pensionata pe caz de boala si primesc o suma foarte mica. Nu am platit lumina de doua luni, avem datorii mari, traim numai cu fasole si cartofi, iar carne mancam, daca reusim, o data pe luna. Am si eu nevoie de medicamente si de o butelie, ca avem soba cu lemne. Nu avem casa, nici ce pune pe masa. Va rog sa ma ajutati, ca sunt disperata si nu stiu cui sa mai cer ajutorul. Va rog sa nu va suparati ca va scriu aceste randuri, dar sufar foarte mult ca nu suntem si noi in rand cu lumea. Va multumesc din suflet!