Un beat, câțiva oameni talentați și un spațiu de desfășurare. De atât au nevoie tinerii pasionați de streetdance ca să înceapă un battle. Adică o competiție de dans de stradă care poate fi individuală sau în echipe. Mișcările sunt freestyle, improvizate, simțite mai degrabă, decât atent studiate sau învațate cap coadă. Este despre a te mișca în ritmul pe care îl simți, fără reguli, cu multă energie și pasiune. Streetdance-ul înseamnă să epatezi, să te miști odată cu sunetul pe care îl auzi și să acționezi pe loc, fără să stai prea mult pe gânduri.
Street dance, adică dansul de stradă, include mai multe tipuri de dans: de la breakdance, hip hop, până la dance sau popping. Au luat naștere în anii 1970 în Statele Unite și s-au răspândit rapid, devenind o adevărată inspirație pentru tinerii de pretutindeni. Deși aparent poate părea un stil de dans nestudiat, există coordonare și anumite mișcări cheie reprezentative pentru streetdance. În general, cei care îl practică trebuie să fie într-o formă fizică bună, fiind un dans solicitant din punct de vedere al efortului, dar au nevoie și de o doză de curaj pentru a exersa „acrobațiile” specifice acestui stil de dans.
Deși există multe școli de streetdance, atât în București, cât și în alte orașe din România, pasionații de acest stil de dans învață mai degrabă cum să se exprime prin mișcare, învață lucruri precum statul în cap, în mâini și diverse scheme de breakdance pe care să le folosească pe viitor. Stilul streetdance nu este elaborat, nu are reguli, este energie pură, pasiune și multă muncă.
Orice spațiu de desfășurare e bun pentru a își exersa mișcările. Pe puștii din București pasionați de streetdance îi găsești adesea în fața Băncii Naționale Române din centrul orașului, acolo unde există un spațiu mare în care se pot „duela”.
Înainte ca streetdance-ul să devină popular și să ia naștere o multitudine de săli de dans care oferă cursuri profesionale, mișcările de breakdance erau clasice: headspin, backspin, statul în mâini, rockfloor sau diverse mișcări la sol cu picioarele.
Există diverse mișcări de bază în streetdance, iar ele sunt împărțite în 4 categorii:
Toprock- este atunci când dansatorul își începe „numărul”. Se referă la mișcarea din picior care se bazează pe coordonare și flexibilitate.
Downrock- mișcările realizate la sol; dansatorul se rotește în timp ce este cu spatele pe podea sau face combinații cu picioarele în timp ce mâinile ating solul.
Power moves- mișcările de acrobație în aer. Roata în aer sau elemente de gimnastică ce necesită efort fizic intens și multă pregătire a dansatorului.
Freezes- sunt „pozele” pe care le fac dansatorii într-o anumită poziție. Se întâmplă la finalul unui dans sau battle când dansatorul își menține echilibrul într-o poziție complexă și „îngheață”, de unde și denumirea de freeze.
Alte mișcări din breakdance sunt crazy legs, fast forward, miming, puppet, robot dance, slow motion sau vibrating. Diversitatea mișcărilor este impresionantă, iar dansatorii care le învață au nevoie de mult timp și antrenament pentru a le perfecționa. Desigur, condiția fizică este unul dintre principalele criterii pentru a performa, asta pentru că intensitatea și durata dansului pot fi destul de mari.
În România, există destul de multe trupe de streetdance care participă la competiții naționale și internaționale. Trupa constănţeană Revolution Family a fost desemnată trei ani la rând (2015, 2016, 2017) cea mai bună trupă din ţară la campionatul Hip-Hop International. Nu sunt singurii, mii de copii, adolescenți și tineri români sunt pasionați de streetdance și acesta a devenit un stil de viață pentru ei. Fac cursuri și muncesc zi de zi pentru a deveni din ce în ce mai buni. Își sacrifică timpul liber, ieșirile cu prietenii și timpul petrecut în fața computerului sau pe smartphone-uri pentru a se perfecționa în arta de a te exprima liber prin dans.