Ziua 4 la Euro: intră în scenă reginele Imperiului Latin

Campioana somnului îşi anunţă o nouă candidatură la titlu

Dacă le-ai scoate porţile şi le-ai lăsa doar un dreptunghi cu iarbă spaniolilor în timp ce pasează mingea scurt şi pe latul terenului, pe cuvânt că ar trece un sfert de oră până să observe vreun jucător. Aşa şi cu Cehia. Au pasat până la adormire. Nu doar a adversarului, ci şi a spectatorilor, a comentatorilor, a arbitrilor şi chiar a lor înşişi. Tiki-taka nu mai este de mult ultima modă a fotbalului. Dar centrările din care fundaşii centrali marchează cu capul încă se poartă. Aşa şi cu Pique, care şi-a salvat echipa cu un gol pe final, de altfel meritat. Spania e plictisitoare ca întotdeauna, dar fix aşa a câştigat două campionate Europene (ultimele două, mai exact) şi unul Mondial. 

Irlanda – Ibra 1-1

A urmat Suedia – Irlanda, un meci surprinzător de echilibrat. Ibrahimovic a fost în general neinspirat, iar la irlandezi am văzut doi superfotbalişti de care puţini auziserăm: Brady şi Hoolahan sunt tobă de fotbal. Din păcate pentru ei, irlandezii s-au tăiat după ce au deschis scorul, după care şi-au băgat şi mingea în poartă, pentru un 1-1 care s-ar putea să-i coste la final de grupe.

Italia, ce echipă, cât fotbal, ce victorie!

De când se cântă imnul şi până când se stinge nocturna pe stadion, Italia pare (şi chiar este) o echipă. În ciuda unui lot mediocru, băieţii din ”Cizmă” ştiu fotbal cât zece Belgii la un loc. Drept dovadă, Italia a fost doar a doua echipă din turneu (după Germania) care a câştigat un meci la două goluri diferenţă. Şi nu cu oricine, ci împotriva unui adversar care pleca favorit şi în meciul de ieri, şi chiar în turneu: Belgia are superjucători, dar mai au până să înveţe să fie o echipă. Giacchirini şi Pelle au redus la tăcere o Belgie prea zgomotoasă, aproape la fel de zgomotoasă (fără rezultat) ca Anglia, de la o vreme încoace.

Fotbalul e frumos!

Ana Manole