Mă uitam ieri la Dinamo - Viitorul, în direct, când Ekeng s-a prăbuşit la mijlocul terenului, fără să fie atins de nimeni. Era clar că e foarte grav. 99% din cazurile când s-a întâmplat asta, în sport, era din cauză că respectivilor le-a cedat inima. Cred că şi copiii de mingi bănuiau că omul tocmai făcea un infarct, nu mai zic de doctori.
Jucătorii sigur ştiau, pentru că erau toţi într-o evidentă stare de şoc. Cu toate astea, a durat cel puţin 2 minute până când ambulanţa a intrat pe teren. Şi atunci ce s-a întâmplat?
Cred că prima chestie care îţi trece prin minte într-o astfel de situaţie (din nou, nu doar ca doctor) este să-i faci respectivului masaj cardiac. Nu s-a întâmplat. Cel puţin nu în văzul camerelor (or fi fost timizi, săracii!). Doctorii de pe ambulanţă au ”dat cu el pe targă”, l-au urcat tacticoşi în maşină, apoi au închis uşa. Încă un minut pierdut. În momentul ăsta mi-a venit în minte o vorbă care părea de haz demult, când o spuneau hâtrii din tribunele diviziei C. Foarte sinistră, însă, în contextul dat. Când un jucător al echipei oaspete cădea, fie el accidentat pe bune, fie doar simulând, câte un şmecher striga din tribune celor cu targa sau doctorilor: ”Puneţi pământ peste el!”.
”E ok”, o să spuneţi, ”l-au pus în ambulanţă pentru că acolo aveau defibrilator”. Ei bine, n-aveau. L-au pus doar ca să-l ducă la spital. Care era aproape, ce-i drept, Nu cred că mai aproape de 7 minute până într-o sală de resuscitare, odată plecată ambulanţa, totuşi. Aţi calculat? Cel puţin 10 minute pierdute, din momentul în care jucătorul s-a prăbuşit şi până când, cel mai probabil, au început primele manevre de resuscitare. În 10 minute fără oxigen, creierul e grav afectat deja, dacă nu cumva aproape mort.
Când în presă se anunţa că Ekeng e încă resuscitat LA O ORĂ şi chiar mai bine după ce se prăbuşise, mi se părea deja umor negru de proastă calitate. Era evident că e mort. Tocmai pentru că resuscitarea a întârziat, iar ambulanţa nu era pregătită nici pentru o resuscitare ceva mai târzie, cu un aparat inventat în 1899 (!) şi folosit cu succes de un secol încoace. S-a întâmplat în realitate cum se petrecea pe vremuri, doar în glumă, în Divizia C: a căzut un fotbalist din picioare, iar ei au pus pământ peste el.
Ana Manole