Sora Zoe și imberbul Gala, o dragoste pentru literatură

Dacă în epsiodul trecut am vorbit despre cum își transmiteau oamenii simpli dragostea între ei, se cuvine să spunem că talentații scriitori bucureșteni ai începutului de secol XX au avut și ei pasiuni mistuitoare, multe păstrate în scrisori și volume la îndemână și astăzi.

Dar poate nici o corespondență amoroasă a literaților nu a fost mai neobișnuită, mai surprinzătoare și mai plină de însemnătate precum cea dintre Gala Galaction și ”aproape călugărița” Zoe Dimitriu-Marcoci. Când tânărul Grigore Pișculescu (numele real al lui Gala Galaction) era un student de 20 de ani, apucă să o cunoască la București pe ”sora Zoe”, aflată doar în trecere prin capitală, pentru că, la cei 32 de ani ai dumisale, se pregătea să devină călugăriță cu normă întreagă la Agapia. Încep să-și scrie scrisori tot mai febrile.

Păstrată în volumul ”Scrisori către sora Zoe”, corespondența celor doi are un crescendo demn de un bun serial de pe Netflix, începând cu o relație de respect și prietenie sincere, continuând cu un amor platonic și sfârșindu-se cu unul furibund, terminat apoteotic prin dezertarea Zoei de la mănăstire și căsătoria cu Gala, căruia avea să-i dăruiască patru fiice în primii șase ani de relație. Diferența de vârstă începe să se simtă mai târziu și, când el avea 34 de ani și soția sa 46, Gala Galaction se îndrăgostește de Enrieta, o elevă de doar 17 ani cu care apucă de asemenea să schimbe câteva răvașe.

Cine este și cu ce se ocupă Mihaela, văduva lui Silviu Prigoană. Are...

PENSIE cu 360 de lei mai mare pentru acești pensionari din România, începând...

Dar tot din corespondența celebră cu Zoe rămân cuvintele pure și înălțătoare ale tânărului Grigore, care îi scria, în al patrulea an de iubire tot mai puțin platonică de la distanță: ”Astăzi e 13 iulie, ziua aniversară a întâlnirei noastre pe cărarea vieței! Vor fi patru ani, astăzi, spre seară, de când născurăm unul pentru altul. Ah! Toate aceste gânduri se țes în sufletu-mi, încât nu mai pot alege în vorbe anume noianul de binecuvântări ce viază în mine, dulcea și îndurerata mea iubire, farmecul subtil al amintirei și durerea ceasului de azi.”

Material realizat în cadrul „București-Centenar”- Program Cultural derulat de Primăria Municipiului București prin Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic