”Zâna” n-a fost niciodată mai sinceră. Andreea Marin a dezvăluit după mulţi ani culisele ”Surprize, surprize”
Ce regrete are în viaţă, proiectele ei profesionale, dacă mai aşteaptă sau nu un copil, la toate aceste întrebări a răspuns pe larg Andreea Marin, într-un interviu pentru Revista Ciao!, pe care o găsiţi de miercuri la punctele de difuzare a presei.
Spune-mi atunci când priveşti înregistări cu tine de pe vremea “Surprize, surprize”, care este primul gând care îţi vine în minte?
Andreea Marin: Că am făcut un lucru bun în viaţă şi că las ceva în urmă.
Dar fiica ta, Violeta, ce spune când priveşte acele înregistrări sau când te vede la televizor?
Andreea Marin: Fiica mea nu mă ştie de la televzior. Ea nu are acces la ceea ce am făcut sau fac eu pentru că eu nu-i deschid televizorul să-i spun: ”urmăreşte-mă, că apar acolo”. Deci ea nu mă cunoaşte în această ipostază, foarte rar poate, şi mai mult a aflat de la colegii ei de şcoală care vorbesc şi într-un anumit moment i-am spus că eu pentru ea sunt mama şi atât şi aşa vreau să rămână. Nu vreau să aibă impresia că e specială cu ceva pentru că părinţii ei, amândoi, sunt persoane publice, ce-o fi însemnând asta în mintea unui copil.
Spune-mi dacă de-a lungul carierei ai fost nevoită să faci compromisuri adică să renunţi la ieşitul în oraş cu prietenii, la orele de somn?
Andreea Marin: Compromisuri în acest sens, da, dar au fost lucruri pe care mi le-am dorit la vremea aceea. Asta aveam în minte să fac şi aveam ceva de construit, de demonstrat, astăzi n-aş mai face lucrurile în acelaşi fel pentru că astăzi nu mai doresc să sacrific partea personală. Consider că am demonstrat ce era de demonstrat, că m-am aşezat pe o linie dreaptă şi nu mai am nevoie să fac astfel de compromisuri.
Când te vei retrage definitiv din televiziune?
Andreea Marin: Eu m-am retras de câţiva ani, dar am proiecte punctuale.
Ai vreun regret?
Andreea Marin: Nu. Consider că viaţa mea a curs aşa cum a trebuit să curgă, chiar şi cu durerile ei, cumva toate lucrurile se leagă atunci când sunt privite de astăzi către trecut. Sigur că nu pot fi bucuroasă că am pierdut oameni dragi de lângă mine. Nimeni nu poate să spună că nu are regrete în acest sens.
Răzvan Sava