Ovidiu Lipan Ţăndărică nu renunţă la vechile iubiri!

Toboşar precoce, Ţăndărică şi-a trăit viaţa având mereu pe fundal muzica tobelor pe care le-a bătut încă din copilărie, în casa bunicului.Ovidiu Lipan Ţăndărică a ajuns, în timp, la o anumită înţelepciune de viaţă. Întrebat ce i-ar spune unui tânăr pentru a-l impresiona, muzicianul răspunde: „Să impresionezi este foarte uşor, pentru că asta fac toţi. Noi, neluând nimic cu noi de pe Pământ, suntem doar într-o vizită aici şi trăim ca să supravieţuim, dar de fapt aici e Raiul, dacă tu îţi găseşti echilibrul şi ştii să fii firesc cu tine şi cu lumea care te încojoară. Dacă începi să îţi pui măşti, la un moment dat nu o să te mai cunoşti tu pe tine, ajungi în rătăcire“.

Cât despre călătoria pe care noi o facem pe Pământ, el spune că „drumul către izbândă este foarte greu şi de aceea cred eu că mulţi, dacă nu aproape toţi, plecăm de aici aşa cum am venit. Eu, înainte de a mă naşte, am ştiut totul! M-am născut, am ieşit pe lumea asta, am uitat totul şi a trebuit să o iau de la început“.

Dragostea este subiectul care tot revine pe buzele lui Ţăndărică, memoria lui e doldora de poveştile de dragoste pe care le-a trăit, una dintre acestea fiind povestea de dragoste pe care a trăit-o timp de patru ani, în anii ’70, cu Corina Chiriac, a cărei melodie Strada Speranţei a fost scrisă şi cântată cu gândul la toboşarul care, în 1977, a plecat în Germania cu colegii de la Phoenix şi nu s-a mai întors decât după 1990.