Lansarea piesei ”Despre smerenie”, a trupei Taxi, a stârnit diverse dezbateri pe reţelele de socializare, despre credinţă şi construirea Catedralei Neamului. În urma scandalului, Grigore Leşe a precizat că vrea să fie să fie scos din videoclipul trupei Taxi, pentru că el credea că este vorba despre susţinerea bisericilor din lemn, nu împotriva Catedralei Mântuirii Neamului.
”Am cerut să fiu scos din videoclip. Mă delimitez de comentariile care ies din sfera artisticului. M-am retras din această poveste cu eleganţă”, a declarat Grigore Leşe.
Contactat de CANCAN.ro, site-ul nr 1 din România, membrul trupei Taxi, Dan Teodorescu a declarat că ”domnul Grigore Leşe a fost informat pe larg despre proiectul trupei Taxi – „Despre smerenie”, înainte de a da curs invitaţiei de a filma’’.
De asemenea, Dan Teodorescu, a mai scris,pe pagina sa de Facebook, că nu îşi imagina că ”un mesaj transmis cu atâta blândeţe poate provoca atâta agresivitate”.
”Le cer iertare celor pe care i-a deranjat ce-am spus. Promit să spun, şi de-acum încolo, exact ce simt şi ce cred. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!“, a scris Teodorescu.
Formaţia Taxi a lansat joi piesa ”Despre smerenie”, alături de 33 de personalităţi din lumea muzicii, a teatrului şi literaturii, între care Dan Bittman, Andi Vasluianu, Victor Rebengiuc şi Mircea Cărtărescu.
‘’Azi-noapte am avut un vis: Catedrala Mântuirii Neamului românesc era gata. Iar eu m-am dus la catedrală de dimineaţă să-l caut pe Dumnezeu. Nu l-am găsit. Sunt convins că era acolo, dar pur şi simplu nu l-am găsit eu, deşi l-am căutat până şi-n sălile polivalente, si în cele 12 lifturi, şi în parcarea subterană şi în spaţiile auxiliare. Nu l-am găsit, dar nu m-am mirat. Acolo totuşi e o suprafaţă de 11 hectare”, spun versurile piesei.
Un atac dur a venit şi din partea ziaristei, Ramona Ursu, care crede că un pământean, oricine ar fi el, oricât de luminat, oricât de înzestrat cu inteligenţă, oricât de bun, ar şti vreodată ce preferă şi ce nu preferă Dumnezeu.
‘’Mi-ar fi plăcut ca intelectualii, artiştii, vedetele ţării mele, cei care ne împărtăşesc credinţele lor despre ce ar prefera Cel de Sus, să fie altfel decât aceia pe care-i critică. Să ne vorbească din suflet despre valorile în care ei cred cu adevărat, şi nu asemeni unui Patriarh care ne dă lecţii despre smerenie, când gândul lui e doar la bani. Sau, cel puţin, mi-ar fi plăcut ca oamenii aceştia dintre noi să găsească mesajul cel drept, potrivit şi lor, dar şi nouă, prin care să desfiinţeze răul. Să ne vorbească despre principii pe care ei, la rândul lor, să le respecte. Să atingă smerenia despre care doar ne povestesc în cuvinte cântate. Pentru că, altfel, nu ne-am ridicat nici măcar cu un milimetru mai sus de nişte popi care ne jecmănesc până şi morţii, de o Biserică Ortodoxă Română condusă ca un SRL cu bani dosiţi prin paradisuri fiscale.
Departe de mine gândul că e un lucru rău să fii bogat. Să ai limuzina la scară sau milioanele de euro prin conturi. E chiar ideal să munceşti şi să ai toate astea. Departe de mine gândul că trebuie să ne retragem cu toţii în munţi, să renunţăm la ce e pământesc, să stăm numai în rugăciune, să ne hrănim numai cu apă şi cu pâine.
Chiar cred că o astfel de viaţă e făcută pentru oameni aleşi doar de El. Dar nu înţeleg de ce-i nevoie să fii ipocrit, de ce trebuie să pozezi în omul simplu care nu eşti şi nici nu vrei să fii? Nu înţeleg cum poţi vorbi despre smerenie şi despre lucruri mici, din lemn, când tu eşti fanul coastelor de azur. Nu văd cum te poţi trage cu Dumnezeu de şireturi, când El ţi-a făcut o lume perfectă, iar tu, smeritul, nici nu te dai jos din pat fără să primeşti câteva mii de euro. Nu văd de ce ai fi bun şi smerit tu, cel care ai promovat ani la rând, pe toate ecranele, ultimele scursuri ale societăţii, toţi analfabeţii şi toţi interlopii care ţi-au crescut audienţele şi conturile şi care au spălat pe creier poporul ăsta de care pretinzi acum că îţi pasă.
Eu nu cred că ipocrizia e calea spre a schimba ceva profund în noi. Spre a schimba ceva esenţial în poporul ăsta atât de umilit, de sărăcit şi de îndobitocit de toţi nenorociţii de care nu mai scapă de zeci de ani. Nu văd cum prin falsitate ne ajutăm să gândim corect, să fim mai responsabili cu vieţile noastre. Nu înţeleg cum prin cuvinte goale am învăţa toţi că nicio biserică a lumii, mare sau mică, nu ne va face mai buni, mai deştepţi, mai demni. Nu cred că prin discursuri false, populiste, facem ca neamul ăsta al nostru să vrea să se ridice odată deasupra mocirlei în care s-a scufundat.’’, a scris Ramona Ursu.