Acum cântă, prezintă ştiri sau emisiuni de succes, dar odată au fost şi ei copii. Şi ca orice puşti, au făcut sport. De unii s-a „lipit” şi au ajuns să practice chiar sportul de performanţă, iar pentru alţii a fost doar un hobby. Cu toţii, însă, au rămas nostalgici acelor vremuri şi mari iubitori de mişcare. Pe toţi artiştii-sportivi îi veneţi în revista Ciao!
Andreea Marin- dans şi handbal
”Am făcut dans, iar ca sport de performanţă, handbal. Am făcut şi tenis la nivel de amator. Sportul m-a învăţat să fiu disciplinată în viaţă, să ştiu să fac faţă înfrângerilor“.
Dana Săvuică, nataţie
“Din clasa întâi am plecat cu părinţii în Sri Lanka şi, timp de cinci ani, am făcut nataţie fiind în clasa de copii de diplomaţi înscrisă în clubul diplomatic la toate concursurile locale şi naţionale. Mergeam zilnic la bazin după şcoală. Am luat diplome şi cupe, mai ales la bras şi fluture”
Mihaela Radulescu- gimnastică ritmică
„Am făcut 13 ani de gimnastică ritmică. La măciuci sunt cea mai bună!”
Andreea Esca -nataţie
După ani întregi de nataţie, în copilărie, când a mai crescut, Andreea Esca a încercat şi sporturile cu motor, precum kartingul
„Am început să fac înot pentru că ai mei hotărâseră să merg la o şcoală sportivă, iar acolo nu puteai intra decât dacă făceai deja un sport şi treceai o probă eliminatorie. La şase ani ştiam aşadar să înot bine şi am fost selecţionată să fac parte din echipa de nataţie a liceului. Sportul de performanţă te învaţă să fii un bun soldat, să câştigi ca nimeni altcineva, să lupţi ca nimeni altcineva, să te uiţi mereu cu coada ochiului pe culoarul de alături ca să nu fii depăşit, să nu abandonezi chiar dacă simţi că te sufoci de efort. Pentru ca apoi senzaţia pe care o ai atunci când ajungi pe podium cu o medalie de gât sau cu o cupă în mână nu poate fi înlocuită cu nimic. Simţi că eşti cel mai puternic, că a meritat orice sacrificiu, că eşti fericit, că eşti bun. Eu, de fiecare dată când vine vorba despre gol în stomac, îmi amintesc de sunetul unui fluier prelung care mă anunţă că a venit timpul să urc pe blocstart“.
Magda Palimaru- gimastică
“Sunt adepta unui stil de viaţă sănătos, care include şi foarte mult sport. În clasele primare chiar am făcut doi ani de gimnastică, iar acum încerc să fac mişcare săptămânal”.
Mihai Dedu- atletism
„Am făcut atletism în tinereţe, iar visul meu a fost să particip ca sportiv la Jocurile Olimpice şi am fost la un pas să-l împlinesc de două ori, şi în 1988 la Olimpiada de la Seul şi în 1992, la Jocurile Olimpice de la Barcelona. Din păcate însă, din cauza accidentărilor pe care le-am suferit nu am putut ajunge. Am avut un ghinion teribil de fiecare dată. N-am avut norocul să ajung ca sportiv la Jocurile Olimpice, dar am ajuns ca ziarist la cele de la Atlanta în 1996. Pot spune că aşa mi am văzut visul cu ochii“.
Alina Puşcaş- balet
„Din copilărie am fost pasionată de mişcare, dans şi sport. Pe la trei ani am început cu baletul care mi-a plăcut mult, dar nu am mai putut continua… Pe la opt ani am început dansurile moderne şi handbalul care m-au ţinut ocupată vreo patru ani. Am renunţat bucuroasă la handbal pentru că îmi era imposibil să nu mă întorc mereu de la antrenamente plină de vânătăi şi cum eram tocmai la începutul perioadei de îndrăgosteli adolescentine, am considerat că nu dădeau bine asortate cu rochiţele mele . În liceu am început cu dansurile de societate şi fitness-ul. Aş fi continuat cu mare drag dansurile de societate, dar nu am avut niciodată noroc de un partener de lungă durată de aceeaşi înălţime sau care să fie la fel de pasionat. Iar dacă vorbim despre fitness, în perioada liceului eram în sală şase zile din şapte câte trei ore pe zi. Cu siguranţă atunci eram în cea mai bună formă posibilă… între 14 şi 19 ani … Off, uite cum trece timpul“.
Florin Dumitrescu -polo
„Polo este un sport de care sunt foarte ataşat, mai ales că în clasa a doua am început şi eu să practic acest sport. Am făcut polo de performanţă la Steaua în jur de şase ani. Am şi jucat cu câţiva dintre sportivii, care au ajuns la naţională: Tiberiu Negrean, Dimitri Goanţă, Alexandru Ghiban. Sunt, aşadar, sufleteşte foarte legat de acest sport“.
Andi Moisescu- patinaj viteză, rugby
„Am făcut şapte ani de patinaj viteză de performanţă. Am mai practicat, de asemenea, şi rugby. Tocmai pentru că le-am practicat, aceste sporturi sunt şi preferatele mele“.
Florin Busioc- volei, atletism
„În copilărie am făcut volei şi atletism, dar îmi plac toate sporturile”
Pepe- box
“Mi-au plăcut sporturile de contact, în special boxul, pentru care am făcut o pasiune şi pe care l-am studiat în mod profesionist şi în afara ţării, dar nu am participat la concursuri. Cred că aveam trei ani şi aveam mănuşile de box în mâini. În boxa apartamentului bunicilor mei exista un sac la care se antrena fratele meu mai mare cu zece ani decât mine. Şi el a făcut box, ca de altfel şi tata, care a şi ajuns campion naţional. Antrenându-se fratele meu, mă duceam după el să-l urmăresc şi mă punea să mă bat cu celălalt frate, care era mai mare cu doi ani decât mine. Aşa că „microbul” acesta a fost moştenit din familie. Îmi place foarte mult să fac şi sport în aer liber”.
Răzvan Sava