Andreea Marin, amintiri din copilărie: ”Nu voi uita ziua în care… ”

’’Soţului meu îi place foarte mult mâncarea tradiţional românească. Îi gătesc sărmăluţe, supe, ciorbe. Recunosc că nici mie nu-mi displace mâncarea tradiţional turcească. Este mult mai aromată”, ne-a povestit Andreea. Şi cum Violeta, fetiţa ei, este la vârsta la care învaţă foarte repede, deja a făcut o pasiune pentru gătit. “Vine cu idei şi îmi spune că vrea să gătim împreună. Câteodată sunt foarte obosită, dar de dragul ei o fac. Nu vreau să observe că nu am starea necesară să gătesc câteodată, sau să-i las impresia că este o corvoadă”, a declarat ea, în revista Spy. Când vine vorba de arta culinară şi de orele petrecute în bucătărie, Zâna îşi aminteşte cu nostalgie de copilărie, atunci când toată familia se strângea în jurul mesei, iar mama ei era cea care le pregătea cu dragoste diferite feluri de mâncare. “Mi-e foarte drag să-mi amintesc de mama atunci când pregătea compoziţia pentru un chec, de exemplu. Mereu trebuia să ne rămână nouă oala şi ne plăcea să lingem cu degeţelele ce rămânea în oală. Era bucuria aceea că suntem împreună. Nu voi uita niciodată ziua în care am învăţat să împachetăm sărmăluţele împreună. Când vine vorba de copilărie mereu îmi amintesc de clipele petrecute în bucătărie”, a mai completat ea.

Cu toate că e mereu cu zâmbetul pe buze şi are un optimism molipsitor, Andreea a trecut prin multe încercări ale vieţii. Când era doar o copilă şi avea doar nouă ani, şi-a pierdut şi mama într-un cumplit accident de maşină. În 2013 a trecut printr-un divorţ. Ea şi Ştefan Bănică au pus capăt mariajului, după şapte ani de iubire. Soarele a răsărit însă din nou pe strada Andreei, iar în 2014 s-a căsătorit cu Tuncay Öztürk, un doctor de origine turcă.

Cei doi se iubesc şi se respectă foarte mult, iar fetiţa Andreei şi a lui Ştefan Bănică, Violeta, este foarte ataşată de Tuncay. La începutul lunii martie a acestui an, Zâna a trecut din nou printr-o încercare foarte grea, atunci când tatăl ei a decedat. Cu toate că a trecut prin multe cumpăne ale vieţii, Andreea a încercat să le facă faţă cu brio şi să îşi păstreze echilibrul de fiecare dată. Dacă plânge, atunci o face fără să ştie nimeni, mai ales fetiţa ei, care după cum spune chiar ea, nu trebuie să fie martoră la suferinta mamei, ci trebuie să găsească în ea un echilibru pentru a se dezvolta şi creşte frumos. (Răzvan Sava)