LOREDANA a spus totul despre căsătoria ei. Iată care e secretul cântăreţei pe care nimeni nu îl ştia
Anul acesta s-au împlinit treizeci de ani de când Loredana Groza a intrat în lumea mare a muzicii din România, acolo unde a şi rămas, reinventându-se în permanenţă, având o mare capacitate de adaptare la mediul muzical înconjurător.
Loredana a încercat în muzică tot ce putea încerca, a cântat de la pop la muzică populară, de la rock la muzică lăutărească, la de la jazz la hip-hop, trecând prin jazz, funk, punk şi aşa mai departe, şi de fiecare dată a făcut-o cu succes. Albumul ei de debut, „Bună seara, iubite“, din 1988, a rămas cel mai bine vândut album românesc, iar piesa „Lumea e a mea“, scrisă împreună cu membrii trupei B.U.G. Mafia s-a vândut în peste 50.000 de exemplare, rămânând cel mai bine vîndut single din România dintotdeauna.
Aventura Loredanei pe tărâmul fermecat al muzicii începe de când avea trei ani. De atunci nu s-a mai oprit niciodată din cântat.
În 1996, Loredana îşi începe colaborarea cu Pro TV, unde acum este jurat la “Vocea României”. După doi ani, Loredana se căsătoreşte cu Andrei Boncea, unul dintre boşii de la Media Pro, la acea vreme. Când vine vorba despre secretul căsniciei ei, Loredana spune:
„Trebuie să-i înţelegi nevoile celui de lângă tine, iar el pe ale tale. Şi să-ţi respecte meseria, opţiunea ta de a munci şi visele tale. Eu am crezut în visele lui, el crede în visele mele şi fac tot posibilul să fie bine. Atât cât pot, că aş putea şi mai mult dacă aş avea mai multă înţelepciune. Dar de multe ori mă găsesc în situaţii în care zic: „Uite, aici am judecat greşit şi trebuia să fac aşa, să fiu şi mai înţeleaptă.“ De multe ori, „gura bate fundul.“ Te trezeşti că spui lucruri pe care apoi le regreţi. Şi îţi dai seama că trebuie să-ţi controlezi impulsurile astea care de multe ori parcă nu vin din tine, parcă ies dintr-o altă gură…
Eu sunt genul „ce e-n guşă, şi-n căpuşă», trebuie să zic ce gândesc, dar şi vorbele astea trebuie să vină dintr-un format sănătos. Soţul meu nu crede în dragoste la prima vedere. Iar el, fiind un tip cu o claritate extraordinară şi cu o analiză riguroasă, îmi zice: „Întotdeauna când priveşti retrospectiv la o chestie emoţională din viaţă, îţi place să o bibileşti, să îi dai o aură.“ Nu, nu îi dau o aură, chiar aşa am simţit. Am simţit aşa cum spuneau fetele alea: ceva în stomac. El avea o atitudine total diferită faţă de orice alt om pe care l-am întâlnit. Doar mă privea şi mă simţeam… nu mai puteam să scot o vorbă. Când mă privea, Andrei mă paraliza, efectiv.
A fost ceva atât de profund şi atât de serios. Era BĂRBATUL! Nu era aşa, „neica-nimeni“. Nici nu ştiam cum îl cheamă măcar. La ceva timp după întâlnire am aflat cum îl cheamă, cu ce se ocupă, câţi ani are. El întotdeauna mă face să mă simt „safe“. Îmi dă siguranţa aia de care am nevoie, de câte ori am o problemă sau nu înţeleg ceva, cum suntem noi femeile, intrăm într-o trepidaţie din asta, ne ambalăm. El întotdeauna ştie să mă liniştească. Andrei m-a luat de mână, prima dată, şi am plecat cu el de mână. Şi de atunci am rămas cu el de mână. (râde) Zău, a fost aşa, magic. Când am văzut că m-a luat de mână, am zis: „Gata, asta-i treaba, nu-i mai dau drumul!“”
În 1998, Loredana o aduce pe lume pe Elena şi, din câte se pare, zestrea genetică muzicală a Loredanei se află pe mâini bune: Elena (18 ani) pare să îi calce pe urme, fiind foarte talentată.
„Este foarte pasionată. Cântă absolut tot timpul, când vine de la şcoală şi înainte să plece la şcoală. Aşa că e marea ei dragoste. Nu vreau să fac nepotisme, vreau să îşi dezvolte singură aptitudinile. Talent are. Are îndrăzneala şi curajul de a fi pe scenă, care e un lucru foarte important“, declara în urmă cu trei ani Loredana despre pasiunea pentru muzică a fiicei ei. Cu o asemenea mamă, e şi greu, şi uşor. E greu pentru că Loredana a ridicat ştacheta foarte sus, şi e uşor pentru că Elena are de la cine învăţa.
Răzvan Sava