Sforarul handbalului romanesc

ORIENTAT. Samungi a inceput Facultatea de Educatie Fizica si Sport in Galati si a terminat-o, dupa un periplu, in Bucuresti Omul-orchestra. Valentin Samungi, fost dublu campion mondial la handbal, aduna diverse functii, fiind cel care aranjeaza ploile in sportul cu mingea la semicerc George Parvan Are 65 de ani. E uns cu toate alifiile. Director general al CSM Bucuresti, membru in Consiliul de Administratie al FR de Handbal, vicepresedinte al Fundatiei Dinamo Bucuresti, fost sau actual consilier la echipe din Pitesti, Ploiesti ori Bistrita. „Noi eram campioni mondiali la smecherii. Titlurile de campioni mondiali la handbal sunt amintiri. Drumul in viata al fiecaruia dintre noi spune totul”, zice dintr-o rasuflare fostul campion al lumii, Valentin Samungi. A fost, pe rand, selectioner al nationalei masculine alaturi de Cornel Otelea, consilier al ministrului Tineretului si Sportului, sef al Federatiei Romane de Handbal, secretar general al aceluiasi for. Este membru al Consiliului de Administratie al FRH, vicepresedinte al Fundatiei Dinamo. A castigat, cu putin timp in urma, concursul pentru postul de director general al Clubului Sportiv Municipal Bucuresti, noua grupare care deranjeaza eternele Dinamo si Steaua. „M-au sunat unii de la Dinamo, sa ma ia la intrebari, de ce le fac concurenta”, povesteste cel supranumit Sami. Recunoaste ca a consiliat, de-a lungul vremii, gruparile handbalistice din Pitesti, Ploiesti, unde a stat si pe banca in campionat si-n cupele europene, si, mai nou, echipa din Bistrita. „Daca vrei sa zici ceva de mine, iti spun eu. Am fost campioni mondiali pentru ca eram smecheri, dar si corecti, ca oameni, in primul rand”, puncteaza Samungi. „N-am avut contracte cu gruparile din Pitesti sau Bistrita, insa pot sa-ti spun ca l-am directionat pe Ion Mocanu, ca antrenor, spre Bistrita.” Sami e omul care i-a propulsat in posturile de selectioneri pe Tadici si pe Omer, la reprezentativele feminine, respectiv, masculine, de handbal ale Romaniei. La toate, e sef. „Am avut bilet de examen, ca antrenor, jocul lui Samungi, ca pivot. Ce sa mai spun?! Nu ne dopam, nu furam, dar stiam sa traim. Cand ma uit la cei din azi, parca-mi vine sa plang”, conchide Samungi.