Războiul din Ucraina început de invazia trupelor ruse pe data de 24 februarie naște adevărate drame în rândul familiilor ucrainienilor. Copii despărțiți de părinți, tați plecați pe front, să își apere țara, mămici cu brațe goale după ce o bombă le-a spulberat visele și le-a ucis comoara cea mai de preț… Toate acestea și multe ale orori, ce par desprinse din filmele de groază, din trecutul îndepărtat. Și totuși, aceasta e realitataea pe care poporul ucrainean o trăiește de mai bine de patru luni…
Într-un interviu acordat Time, Olena Zelenska, prima doamnă a Ucrainei, a vorbit despre suferința pe care o trăiește de la începerea războiului, despre despărțirea de Zelenski, soțul său, dar și despre multe alte momente dureroase.
Trauma războiului a început pentru Olena pe 24 februarie, înainte de zorii zilei , când bubuitul exploziilor a trezit-o. S-a ridicat din pat și și-a găsit soțul în camera alăturată, îmbrăcat deja într-un costum pentru serviciu. „Din punct de vedere emoțional, era ca coarda unei chitare, încordată până la punctul de a se rupe. Dar nu era nicio teamă sau confuzie pe chipul lui, Era complet concentrat”, și-a început Olena povestea dureroasă.
Au vorbit doar câteva clipe. Președintele i-a spus că războiul a început. „Nu avea nimic altceva de spus și nu știam ce să întreb”, își amintește Zelenska, El a promis că o va suna mai târziu în acea zi, cu instrucțiuni despre ce să facă în continuare. Când președintele s-a repezit pe ușă, copiii se treziseră și încercau să înțeleagă ce se întâmplă. Kiril, în vârstă de 9 ani, și-a ascultat mama liniștit, îndesând câteva dintre lucrurile lui într-un mic rucsac: niște markere, o carte de puzzle, piese dintr-un set Lego parțial asamblat. Sora lui, Aleksandra, în vârstă de 17 ani, a luat legătura cu prietenii ei prin intermediul rețelelor de socializare, încercând să-și facă o idee mai bună despre ce se întâmplă afară.
Zelenska și copiii nu au vrut să fugă. Când a sunat președintele, ea i-a spus că se simt mai în siguranță acasă decât într-o locație secretă și că nu au vrut să-și lase animalele de companie în urmă: doi câini, o pisică și un papagal nevrotic pe nume Kesha. Dar nu avea sens să se certe. Adresa familiei a fost făcută publică în rapoartele presei, așa că Prima Doamnă a împachetat lucrurile familiei într-o valiză cu role și s-au dus la complexul prezidențial pentru a-și lua rămas bun de la Zelenski.
Până la sosirea lor, președintele decisese să rămână la Kiev. Echipa era ocupată să înființeze un centru de comandă în biroul lui și în camera de la etajul doi. Familia nici nu a intrat într-o cameră privată pentru a vorbi. S-au îmbrățișat pe hol, schimbând câteva cuvinte grăbite, în timp ce consilierii treceau în grabă. „A fost o simplă conversație”, spune ea. Amândoi au înțeles pericolul. Agențiile de informații occidentale l-au avertizat pe Zelenski că rușii urmăreau să-l omoare sau să-l captureze. „Inamicul m-a marcat ca țintă nr. 1”, a spus președintele într-un video în a doua zi a invaziei, „și familia mea ca țintă nr. 2”.
„Am înțeles că s-ar putea să nu-i mai văd niciodată, pe toți cei pe care îi iubesc”, a scris Zelenska pentru Vogue în aprilie. A avut dificultăți în a ajunge la cei dragi și nu și-a putut da seama unde se aflau și nici măcar dacă supraviețuiseră. „A fost probabil prima dată când am plâns, prima dată când mi-am lăsat emoțiile să plece. Pur și simplu nu am putut să suport.”
Însă, la 10 săptămâni de la invazie, Zelenska a ieșit din ascunzătoare și de atunci și-a găsit „vocea”, a devenit un alt fel lider în timpul războiului. În timp ce soțul ei s-a concentrat pe obținerea de arme și pe sprijinul Occidentului, Prima Doamnă s-a dedicat să ajute țara să facă față traumelor sale, atât colective, cât și personale. În mai, ea a lansat o inițiativă guvernamentală pentru a pune la dispoziție sprijin psihologic pentru fiecare ucrainean. A început să pregătească consilieri în traumă, să creeze linii telefonice de sănătate mintală și să apeleze la experți străini pentru sprijin clinic.
Sursa foto: Profimedia