Sfasietor! Celebra soprana a Operei Brasov, care a decedat la nici 41 de ani, ingenuncheata de durere la moartea unui coleg, in urma cu un an. „Cand am gustat moartea, a devenit durere!”

„Am aflat de la o prietena comuna ca a avut cancer. Asta se pare ca a rapus-o”, a declarat Valentina Balasa, o prietena a sopranei, pentru CANCAN.ro. Anul trecut, Opera Brasov l-a pierdut, tot dupa o crunta suferinta, si pe indragitul bariton Gabriel Oana. Disparitia artistului a fost indelung deplansa de Mirela Zafiri, care a vegheat indurerata la capataiul acestuia. Mai mult, la 40 de zile de la moartea acestuia, soprana a postat pe profilul sau de pe un site dedicat poeziei un articol emotionant in memoriam.

„Moartea este o realitate de care suntem constienti, dar devine cruda cand vorbim de apropiatii nostri. Intotdeauna am crezut si afirmat ca moartea e o trecere spre ceva mult mai interesant decat ce traim noi aici, spre ceva mult mai grandios, o contopire cu adevarul, cu marea energie universala, o reintoarcere in Dumnezeu unicul- inteligenta absoluta si iubirea nemarginita. Avand un crez atat de luminos, moartea nu mai pare un salt in neant, ci un pas inainte de care nu are sens sa te temi, ci dimpotriva, sa-l astepti cu interes la momentul oportun. Care este insa acel moment ar fi problema, pentru ca observ ca nici unul nu mi se pare oportun. Am devenit constienta de durerea despartirii de cei dragi in ultimii 5 ani, cand au inceput sa-mi plece pe calea fara intoarcere intai unchii, apoi taticul meu. Sunt o persoana binecuvantata cu multe rude, cu o legatura de familie stransa, cu multe matusi si unchi pe care i-am simtit mereu aproape. Cand au inceput sa ma paraseasca am inteles ce inseamna moartea. Pana atunci totul era filosofie, aventura de dupa viata, dorinta de-a intra in nemurire, cunoasterea deplina, contopirea cu absolutul. Cand am gustat-o, a devenit durere. O durere atat de coplesitoare incat imi sfasia sufletul iar mintea se invartea in cercul suferintei cautand solutii absurde care ar fi putut schimba momentul, aruncandu-l in alt timp, cu alta finalitate.(…) Moartea este cel mai definitiv lucru pe care l-am cunoscut. Aici este durerea. Ne putem imbarbata intre noi, ne putem tine firea, ne putem gandi la altceva, putem depana amintiri, dar durerea tipa indata ce lasi garda jos iar timpul nu face decat sa-i schimbe locul, infigand-o mai adanc in trup. Definitivul este infricosator prin ireversibilitatea sa doar cand il gusti. Altfel, cand li se intampla altora, este normalitatea. Treceam prin timp – mergeam spre altceva, si deodata incep sa ma poticnesc. Imi pierd rudele, prietenii, ii plang, sunt mai atenta la moarte, care incepe sa-mi rapeasca apropiatii…”, scria soprana pe site-ul poezie.ro, in urma cu un an.