Șerban din „Liceenii”, confesiuni pentru CANCAN.RO. Tudor Petruț: ”Replicile în românește folosite de Winona Ryder în Dracula sunt scrise de mine”

Tudor Petruț, 58 de ani, este celebru în România, dar și în toată America, deși pentru cu totul alte proiecte. Nepotul marelui actor Emanoil Petruț locuiește de peste 30 de ani în SUA. Acum stă în Orange County, Los Angeles. La noi, Tudor Petruț este cunoscut mai ales pentru seria „Liceenii”, unde a interpretat rolul „băiatului rău”, Șerban, dar și pentru rolurile sale din alte filme precum: „Secretul lui Nemesis”, „Misterul lui Herodot”, „Zâmbet de soare” etc. În SUA, în schimb, toată lumea îl recunoaște pe stradă din seriale și reclame TV unde a jucat, cea mai cunoscută fiind pentru Discover Card, unde interpreta rolul: „Peggy”. Despre cum să ajungi vedetă la Hollywood, despre Winona Ryder și Anthony Hopkins, cu care a colaborat la filmările pentru Dracula, dar și ce părere are Tudor despre celebrul proces Johnny Depp vs Amber Heard, în interviul exclusiv de mai jos.

– Cum este viața la Hollywood?

– Hollywood nu este numai mișcare artistică, capitala mondială a industriei de divertisment sau carpeta roșie pe unde umblă vedetele, ci mai ales este un business, o afacere de miliarde care influențează cultura și politica mondiale. Ca atare, Hollywood este, în primul rând, o junglă dominată de șacali, o apă tulbure infestată de rechini. La capătul liniei însă poți ajunge în luminile rampei, acolo unde există încununarea actului de creație, faimă și comori, ba chiar și satisfacții intelectuale.

În context, viața în „cetatea filmului” este pe cât de fascinantă pe atât de mizerabilă. Închipuiți-vă conducând pe străzile aglomerate ale metropolei ca sa ajungi la studioul de casting unde ai câștigat dreptul de a participa la o probă.

„Sute de actori visători ca și tine, frumoși și înalți ca și tine, expresivi ca și tine, își așteaptă cuminți rândul”

După ce ai cucerit un loc de parcare, îți tragi inima-n piept și intri în sala de așteptare. Acolo unde sute de actori visători ca și tine, frumoși și înalți ca și tine, expresivi ca și tine, își așteaptă cuminți rândul să-și etaleze talentul pentru unul și același rol.

Cu toții sperând că acuma este momentul la care visează dintotdeauna și că acuma vor da lovitura. Și asta – pentru foarte puținii norocoși care sunt chemați la casting – se poate petrece mereu, o audiție urmată de un refuz. De dezamăgiri. Ani pot trece și la o răscruce descoperi că totul a fost în zadar.

Din miile de tineri care sosesc mereu în Tinseltown (o poreclă pentru Hollywood – n.r.) doar un infim procentaj ajung să apară vreodată în filme sau la televizor… Asta e viața în Hollywood! Apoi sunt cei care nu ajung la răscruce și apucă să lucreze, cu mai mult sau mai puțină consistență, în industria de divertisment. Despre acești fericiți numai bine!

(CITEȘTE AICI: „ȘERBAN” DIN „LICEENII” ANUNȚĂ CONTINUAREA FILMULUI-FENOMEN. „SĂ GĂSIM SURSE DE FINANȚARE ȘI SĂ INTRĂM ÎN…”)

„Am făcut poze cu necunoscuți să-mi ajungă pe toată viața”

– Ești vedetă de ani buni în SUA cu reclama ta pentru o anumită firmă. Te recunoaște lumea pe stradă în orice parte a Americii. Ce ne poți spune despre cum te-au simțit americanii de rând ca persoană publică?

– E foarte greu să fii vedetă în Hollywood. Dintre cei aproape 120.000 de actori profesionști (din breasla actorilor SAG-AFTRA) (Screen Actors Guild – Federația Americană a Artiștilor de Televiziune și Radio este un sindicat american care reprezintă aproximativ 160.000 de actori de film și televiziune, jurnaliști, personalități radio, artiști TV etc – n.r.) doar 2% sunt considerați vedete.

Restul, mai în glumă mai în serios, sunt cunoscuți ca „supraviețuitori”. Eu fiind unul dintre cei din urmă, am avut totuși câteva momente când mă recunoștea lumea, o unitate de măsură a succesului.

Câțiva ani buni, cât a durat campania publicitară pentru Discover Card, am făcut poze cu necunoscuți să-mi ajungă pe toată viața. Popularitatea s-a bazat și pe faptul că personajul meu din seria de reclame, Peggy, crea întâmplări comice în care publicul identifica situații de viață.

„De mulți ani, predau matematică într-un program liceal”

– Ce ne poți spune despre nivelul de trai de acolo?

– Viața diurnă depinde fundamental de zona în care locuiești. De domiciliu ține, în general, clasa socială în care restul lumii te plasează. Pentru această proprietate imobiliară și statutul care-l promovează, omul muncește toată viața.

Și chiar dacă îți aduce satisfacții cariera artistică, nu mulți pot trăi din actorie sau scenaristică sau regie. Din gașca sus-menționată de actori profesioniști, mai puțini de 10% trăiesc din film și TV. Ceilalți, ca și mine, au o carieră paralelă.

De mulți ani, predau matematică într-un program liceal. Salariu, beneficii și asigurări, apoi o pensie excelentă. Un surplus material care ne asigură o viață decentă, relaxată. La un nivel de trai civilizat.

„Vedeta din România a trebuit să coboare pe pământ”

– Cum a fost plecarea din România? Mai ales că era pe val (și este și acum, este cam lunar difuzat la vreo televiziune) în România seria „Liceenii”, unde ai avut rol principal atunci când ai decis să pleci.

– Am plecat acum mai bine de trei decenii pentru că m-am căsătorit și am avut un băiat cu o americancă. Care era la vremea respectivă studentă a Universității din București. Apoi am mai avut un băiat, m-am stabilit definitiv în SUA și am știut că, cel puțin pentru o perioadă, popularitatea de la „Liceenii” și celelalte filme românești va intra în istorie, alături de cariera mea artistică.

Vedeta din România a trebuit să coboare pe pământ și să supraviețuiască. Mi-au trebuit mulți ani să prind curaj și să bat la porțile cetății filmului. Mă bucură însă că seria „Liceenii”-lor și-a păstrat prospețimea și a cucerit o nouă generație de spectatori.

Și că nu cred că există român care să nu știe povestea Danei și a lui Mihai și a aliaților lor, Geta și Ionică, împotriva lui Șerban.

„Producătorii filmului «Bram Stoker’s Dracula» aveau nevoie de un consultant de limbă și istorie românești”

– Nu mulți știu că ai colaborat și la unul dintre cele mai mari filme ever, „Bram Stoker’s Dracula”. Despre experiența ta de acolo te rog spune-ne câte ceva.

– La numai câteva luni după ce am aterizat în California m-au găsit producătorii filmului „Bram Stoker’s Dracula”. Aveau nevoie de un consultant de limbă și istorie romanești și mă promovaseră cei de la biserica românească.

(VEZI ȘI: COLEGUL DE BANCĂ DIN „LICEENII” AL LUI COSTIN MĂRCULESCU, MESAJ SFÂȘIETOR DE PESTE OCEAN. „A FOST UN BĂIAT DE NOTA…”)

Primul lucru care mi l-au sugerat executivii a fost să nu spun nimănui că sunt regizor de meserie și că am fost vedetă de cinema în țara mea. Am înțeles la un moment dat de ce. Poveste lungă. Apoi am aflat că eram implicat într-un proiect al marelui Francis Ford Coppola.

Așa că am debutat în Hollywood când l-am cunoscut și i-am strâns mâna lui Francis. Ca să nu mai vorbim de excelenta distribuție a filmului, din care au făcut parte și două actrițe de origine română, Florina Kendrick și Michaela Bercu.

Experiențele cu Winona Ryder și Anthony Hopkins

– Te-ai cunoscut cu actorii principali din „Dracula”?

– Normal că da; dacă eram toată ziua pe platouri, așadar i-am cunoscut personal. Toate replicile în românește pe care le folosește Winona Ryder în film eu le-am scris și am repetat cu ea pentru pronunție. Și Anthony Hopkins a fost mereu curios să știe ce înseamnă și de unde vin anumite cuvinte.

– Hopkins voia să știe un anumit cuvânt?

– Da, îmi amintesc de exemplu că voia sa stie ce înseamnă expresia: „Dor de ducă”. Și cum o traduci. Deci trebuia să le spui o „poveste”. Cred că ne-am jucat cu mai multe înțelesuri în engleză. A fost frumos.

„Johnny Depp cam merita dreptate”

– Apropo de Winona Ryder, se pare, marea dragoste a lui Johnny Depp (din câte știu că a declarat el) nu pot să nu te întreb ce părere ai despre acest proces de defăimare al secolului: Johnny Depp versus fosta sa soție, Amber Heard?

– După toată atmosfera creată de mișcarea #metoo, numai femeile au dreptate. Dar după ce am auzit prin telefonul fără fir, de data aceasta se pare că Johnny Depp – care a fost pus pe-o linie moartă o perioadă – cam merita dreptate imparțială.

– Apropos de roluri pierdute sau mai greu câștigate: Cum se obține un rol într-un film de Hollywood?

– E esențial ca, la început, să semnezi cu un agent/impresar sau un manager. E primul pas și probabil cel mai greu. Ei au acces la rolurile care sunt deschise pentru probe de filmare. Până și vedetele foarte mari sunt chemate uneori la probe.

Agentul intermediază cu agențiile de casting, acolo unde începe aventura. Pentru anumite proiecte, mai ales reclame, poți să dai și patru-cinci probe. De obicei, ultima e cu producătorii și regizorul. În ultimii ani, din cauza pandemiei, probele se fac de-acasă, de aceea mulți ne-am încropit mini-studiouri. Apoi, acelui unic fericit i se oferă rolul, pentru care agentul negociază condițiile contractuale.

(CITEȘTE ȘI: ALEGERILE DIN SUA, VĂZUTE DE VEDETA DIN „LIICENII”. „TRUMP A DEVENIT DE NESUFERIT, IAR CAMPANIA LUI BIDEN ARE IZ SOCIALIST”)

Al doilea pas important care trebuie menționat este că – după îndeplinirea condițiilor – trebuie să intri în breasla actorilor SAG-AFTRA. Toate proiectele din film și televiziune sunt obligate sa folosească sindicaliști. Și nu în ultimul rând un rol se obține cu mult… noroc!

„Doar ratații se laudă cu vedetele pe care le cunosc”

– Cu ce mega-staruri ești prieten?

– Dintotdeauna lumea îmi pune această întrebare, la care nu răspund niciodată. În marea familie artistică hollywoodiană nimeni nu spune din casă, nimeni nu se laudă cu amicii, cu vedetele cu care se cunosc. Singurii care se auto-glorifică că ”îl cunoaște pe cutare”sau ”se trage de șireturi cu cutare” sau a ”fost la cocktail cu marele” și mâine are întâlnire cu ”celebrul” sunt… ratații (sau cum se zice pe aici wannabes). Pe-aici stai bine pe picioare pentru ce ai făcut, nu pentru pe cine cunoști.

– Ce sfat ai da unui actor, unei actrițe din România care vrea să ajungă star la Hollywood?

– Nimic nu e imposibil. Singura regulă funcțională despre și în Hollywood este că, până la urmă, nu există nici o regulă. În fața aparatului de filmat suntem cu toții egali. Entuziaștilor și talentaților artiști români care-și încearcă norocul în cetatea filmului le spun să uite de scenă.

Teatrul este ruda săracă aici în Los Angeles. Cu public puțin, fără succese și mai ales fără satisfacții. Apoi le-aș sugera să nu citească prima parte a acestui interviu…

„Telefonul poate să nu sune o lună, sau două…”

– Când și unde alte proiecte by Tudor Petruț?

– După cum sper că v-am convins până acum, mai nimica nu depinde de mine. Noi funcționăm văzând și făcând. Poate cel mai sigur că îți știi programul pe ziua de mâine este când ai un rol principal sau episodic într-un serial TV. Altfel telefonul poate să sune chiar și acum, cât vorbesc cu voi. Mâine putem fi la probe, marți sau miercuri săptămâna viitoare, la filmare. Mai ales dacă e vorba de reclame.

(NU RATA: ȘERBAN DIN „LICEENII” L-A „ȘOCAT” PE DAN BITTMAN. CU CE BRUNETĂ CELEBRĂ S-A FOTOGRAFIAT ÎN BRAȚE)

Sau telefonul poate să nu sune o lună, sau două… În schimb, mă bucur că pot veni acasă peste ceva zile, în România ca să fiu alături de mama mea, câteva săptămâni, să mă întâlnesc cu prieteni și colegi, să mă bucur de orașul meu de suflet, București.