Secta periculoasă pentru românii creştini! ”Budiştii” care folosesc puterea vindecătoare a…întunericului!

Din punct de vedere legal, practicanţii acestei religii sunt constituiţi chiar şi într-o asociaţie, cu statut şi restul documentelor necesare. Potrivit Statutului Asociatiei Prananadistilor din România,“prananadi este un ansamblu de metode energetice, naturiste si de dezvoltare a personalitătii care formează o scoală spirituală”.

Aceasta este marturia unui tânăr care a vrut să afle pe pielea lui ce presupune integrarea într-o asemenea comunitate. Sorin Tarcea este chiar cel care a infiinţat şi condus asociaţia, pentru o bună perioadă de timp! El a dezvaluit aceste lucruri pe situl oficial al Parohiei Ortodoxe Romane Sf. Ana

”M-am apucat de prananadi dintr-o pură curiozitate dar, după ce am făcut gradul I, nu mi-am mai dorit altceva. Totul părea atât de frumos: să primesc niste initieri prin care să pot accesa energiile vindecătoare ale universului, prin care să mă tămăduiesc pe mine si pe altii si prin care să si evoluez spiritual. Era prea frumos ca să fie adevărat si atunci m-am pus serios pe treabă ca să mă conving. Râvna mea în practicarea exercitiilor învătate, participarea la noi cursuri si la taberele de pregătire si instruire, primirea de noi si noi initieri si, odata cu acestea, primirea unor puteri tot mai mari, implicarea foarte serioasă în tot ceea ce însemna prananadi m-a făcut ca într-un timp foarte scurt să câstig încrederea marelui maestru si să ajung si eu unul dintre maestrii profesori, să tin cursuri, să dau initieri. Împreună cu alti câtiva maestrii profesori si la îndemnul marelui maestru am înfiintat Asociatia Prananadistilor din România al cărei presedinte am fost de la înfiintarea acesteia si până în momentul retragerii mele prin demisie. Nu spun acestea spre laudă ci doar ca să arăt că opiniile care le voi prezenta în continuare nu sunt ale unui terchea-berchea care a trecut meteoric prin scoala prananadi, ci ale unuia care a luat totul la modul cel mai serios!”

Dezamăgirea s-a produs când a primit anumite informaţii necunoscute pentru ”sectanţii” de rând.

”Gustul amar al spiritualitătii prananadi l-am simtit acut abia când am ajuns maestru profesor, atunci când am putut accede la unele informatii care nu sunt accesibile tuturor, atunci când am putut privi învătătura spirituală nu din perspectiva discipolului ci a maestrului. Aveam o mare sete de Adevăr, de Dumnezeu, de Spiritualitate în sensul cel mai profund al semnificatiei acestora, o foame trezită în biserică de predicile pline de Duh ale părintelui ce slujea Sfânta Liturghie, o foame alimentată si de ideile spirituale propovăduite în scoala prananadi, în marea lor majoritate provenite din religia budhistă care este, trebuie să recunosc, o religie morală. Această sete se ostoia când eram în biserică, dar se întetea tot mai tare când eram în prananadi, si atunci am început să caut să înteleg de unde vine acest conflict, această contradictie. Zic eu că Dumnezeu a privit sinceritatea căutării mele si rugăciunile cele bune si de folos mi le-a ascultat si mi-a descoperit cuvântul Evangheliei care zice că “cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai înseta în veac, căci apa pe care i-o voi da Eu se va face în el izvor de apă curgătoare spre viaţă veşnică”. Atunci am înteles că Dumnezeu nu se află în scoala “spirituală” prananadi si că puterile cu care se realizează acele vindecări nu sunt ale Lui. Nu am renuntat brusc pentru că nu sunt adeptul principiului “crede si nu cerceta”. Mi-am intensificat însă rugăciunea si împărtăsania si am început să studiez Evangheliile pe de o parte, iar pe cealaltă parte am început să analizez mai în profunzime învătătura prananadi. Ceea ce am descoperit m-a făcut să renunt definitiv la orice practică, fie ea terapeutică sau spirituală, din prananadi si să-mi încredintez viata cu trup si suflet lui Iisus Hristos.”

Prananadi folosesc ”puterea diavolului”

”Ce este atât de rău în prananadi? Prezenta diavolului, prin ale cărui puteri se realizează toate cele ce se învată acolo! Argumentele sunt multe, dar aici voi prezenta doar câteva dintre ele, cele mai evidente. În primul rând si la loc de mare cinste stă în prananadi minciuna, un ingredient ce se serveste încă de pe site-ul oficial, iar mai apoi cursantilor încă de la gradul I! Poate că minciunile pe care le voi prezenta nu vor părea ceva foarte grav, dar luati aminte că însăsi ideea de minciună elimină ideea de Dumnezeu, căci cele două nu pot fi sub nici o formă asociate. Tatăl minciunii a fost, este si va rămâne dusmanul lui Dumnezeu!
Prima minciună este legenda etnologului american de origine germană Cristian Weber, care a adus tehnica din Tibet in occident. Toti maestrii profesori stiu că această poveste nu este adevărată si totusi se continuă să se prezinte ca introducere la curs pentru că are un parfum exotic si i se dă si o tentă spirituală. A doua minciună se leagă de prima, căci face parte din ea: “În anul 1990, [nn.etnologul german] primeste permisiunea staretului mânăstirii de a aduce tehnica si în occident, cu condtia de a nu fi atasată nici unei dogme, religii, sau curent filosofic si de a fi folosită pentru ajutorarea oamenilor în mod neconditionat”. Păi, tocmai spiritualitatea care se învată în această scoală este un curent filozofico-religios cunoscut de câteva decenii sub numele de New-Age. Chiar dacă nu posedă o dogmă si se pretinde a nu fi o religie, spiritualitatea care se învată la prananadi este in proportie de peste 90% budhism. Mai mult, semnificatia si principiile de functionare ale simbolurilor cu care se lucrează de la gradul II în sus abundă de elemente specifice religiei budhiste. Cât priveste ajutorarea în mod neconditionat a oamenilor, cursurile sunt pe bani, iar în ceea ce priveste tratamentele, chiar dacă sunt deocamdată gratuite, s-a demarat un proces de autorizare/acreditare la OPMCA (Ordinul Practicienilor de Terapii Complementare si Alternative din Romania) a tehnicii prananadi, astfel incat cei cu gradul V sau mai mare să poată să obtină autorizatie care să le dea dreptul să-si deschidă cabinet si să obtină în mod legal beneficii materiale din practica prananadi.

”O altă minciună este faptul că nu ai voie să încalci liberul arbitru al nimănui (un principiu spiritual corect pe care însusi Dumnezeu îl respectă), că nu ai voie să aplici tehnica decât dacă ti se cere, doar dacă ai acordul celui pe care-l tratezi. La gradul I aceasta regulă este respectată, dar începând cu gradul 2, când energiile pot fi trimise si la distantă, încep să apară exceptiile de la regulă, culminând la gradele de “mare maestru” cu încălcarea totală a acestei reguli, justificată de trufasa idee că un mare maestru are un nivel spiritual suficient de înalt încât să poată discerne si hotărî ce este bine pentru ceilalti, si să actioneze în consecintă. Încă din prima zi de curs de la gradul I, în timpul exercitiului de relaxare, maestrul profesor aplică simbolul II/1 – “simbolul iubirii” asupra tuturor cursantilor fără să le ceară acordul! Dacă Dumnezeu nu ne încalcă liberul arbitru iar un mare maestru poate să o facă, comentariile sunt de prisos; “spiritualitatea” prananadi vorbeste de la sine despre sine, căci doar vrăjitoria si magia se practică fără acordul celui asupra căruia se aplică farmecele!”
(G.N.)