Scrisoarea unei menajere romance din Italia a SOCAT o lume intreaga! Ce le-a scris femeia vecinilor sai!

Livia Toma Elisabeta lucrează de opt ani în Italia, însă, ultimii trei ani i-a petrecut în provincia Grosseto unde a avut grijă de un bătrân.

În urmă cu puţin timp, bărbatul a murit iar femeia se pregăteşte să plece spre următorul loc de muncă. Aceasta nu vrea însă să părăsească blocul în care a locuit trei ani, fără să-şi ia rămas bun de la vecini şi să le mulţumească pentru modul în care au tratat-o. A făcut asta prin intermediul unei scrisori pe care a lăsat-o pe holul blocului.

,,Vă mulţumesc pentru toate saluturile pe care mi le-aţi dat cu atâta amabilitate, fără prejudecăţi. Vă doresc vouă tuturor, de la cel mai mic până la cel mai mare (ca vârstă), multă sănătate şi să nu aveţi niciodată nevoie de o îngrijitoare” , a scris femeia, potrivit gazetaromanească.com

Iată ce le-a scris Livia vecinilor săi
«Mulţumiri. Am avut norocul să cunosc o mică comunitate, care locuieşte în blocul de pe via La Torre 3. Vă mulţumesc pentru toate saluturile pe care mi le-aţi dat cu atâta amabilitate, fără prejudecăţi. Mulţumesc tuturor celor care mi-au deschis uşa caselor lor şi în special celor care şi-au deschis sufletele şi m-au primit cu blândeţe şi amabilitate. Vă doresc vouă tuturor, de la cel mai mic până la cel mai mare (ca vârstă), multă sănătate şi să nu aveţi niciodată nevoie de o îngrijitoare. Vă doresc vouă tuturor un drum senin în viaţă, ghidaţi de stele strălucitoare pline de înţelepciune şi înţelegere atunci când întunericul vă înconjoară, de zâmbete când totul devine obositor, de raze de soare care să vă încălzească când lumea pare rece şi de multă, multă IUBIRE. Aceea care nu cere nicio recompensă. Acesta este punctul de plecare în fiecare drum al vieţii. Scuzându-mă îmi permit să-i sfătuiesc pe toţi bunicii şi părinţii să mai aibă, în ciuda tuturor problemelor, răbdarea de a-şi asculta copiii şi nepoţii. Noua generaţie are nevoie să fie auzită, şi apoi ghidată cu delicateţea şi înţelepciunea care vine dintr-o experienţă de viaţă. Astfel, îi sfătuiesc pe toţi copiii şi nepoţii să deschidă bine urechile şi să accepte toate cuvintele şi învăţăturile părinţilor şi bunicilor, fiindcă înăuntrul lor se ascunde acel impotrant „te iubesc!”. Numai astfel puteţi trăi cu entuziasm o viaţă plină de bucurie în afara nesiguranţelor şi fricilor. Amintiţi-vă că ei sunt aici numai pentru o perioadă, şi au făcut şi fac sacrificii pentru bunăstarea voastră. O comunicare deschisă, o îmbrăţişare plină de iubire, o sărutare a mâinilor care au lucrat sau lucrează pentru a construi şi întreţine o familie, un zâmbet larg într-un moment dificil, este cea mai bună terapie pentru toate problemele. Vă doresc vouă tuturor să puteţi vorbi o singură limbă: cea a INIMII. Cu respect, Livia Toma Elisabetta

Daria Petrescu