CAPCANA. Bucurestenii au semnat fara a banui ca s-ar putea sa fi facut jocurile unor afaceristi verosi Dezvaluire. Unul dintre cei mai mari specialisti imobiliari din tara, profesorul Artur Silvestri, sustine ca scandalul „Bordei” e o cacealma minutios pregatita, prin care celebrul Constanda urmareste preluarea, la schimb, a unor terenuri din spatele guvernului, dintr-un motiv simplu: in parcul bucurestean, solul nu permite constructii masive Bogdan Tiberiu Iacob O pozitie care arunca intr-o cu totul alta lumina scandalul „Bordei”, a fost formulata, ieri, pe site-ul Monitorului Imobiliar – publicatie electronica de analize zilnice – de catre renumitul specialist imobiliar Artur Silvestri (medalion) si scoasa „la lumina” de Dan Andronic, pe blogul sau personal. Astfel, profesorul Silvestri sustine ca tot scandalul a fost abil regizat, finalitatea fiind obtinerea – intru asa-zisa salvare a spatiului verde – a unor terenuri in Bucuresti pe care afaceristul Constanda sa poata, cu adevarat, sa construiasca zgarie-norii multvisati. „Pretinsul scandal „Bordei” se dovedeste a fi inca un episod dintr-o combinatie cu deznodamantul pregatit minutios de chiar organizatorii jocului care, ca de obicei, utilizeaza principiile loviturii de biliard. (…) Ea va multumi in aparenta pe toata lumea si mai ales pe cetatenii care s-au rasculat instinctiv, desi inca destul de moderat. Insa si de data aceasta ei vor fi inselati. Caci solutia prin schimbul de terenuri intre parcul Bordei si Depoul Victoria este tocmai ceea ce rezolva paradoxal dificultatile obiective intampinate de primitorul vechiului parc de langa Lacul Floreasca. Astfel, acesta va putea sa ridice langa Piata Victoriei cladiri de mari dimensiuni fara sa se loveasca de nenorocitul de regim de inaltime care ar fi adus, poate, inca si alte inconveniente viitoare cu o administratie care maine ar putea sa nu mai fie prietenoasa cum i-a fost azi, ieri si alaltaieri”, afirma profesorul Silvestri pe site-ul citat. In esenta, problema e urmatoarea: solul din parcul Bordei, candva o mlastina, este moale si nu permite inaltarea unor constructii care sa depaseasca dimensiunile unor case obisnuite. Mai spune Silvestri: „Intreaga arie, cu o mica exceptie de damburi create prin excavatie in partea de miazazi, cuprinde sol de lunca, de aluviuni si namoluri care, oricat s-ar fi acoperit cu argila (si aceasta destul de neprielnica unor cladiri mari), nu suporta „inalt” si „greu”. Aici era cu neputinta a se construi fara risc (sau, in cel mai bun caz, se putea, dar cu dificultati si cu uriase cheltuieli de intarire a fundatiilor) cladiri de felul celor comunicate de primitor caci natura a facut un teren ferm, ci mlastini si namoluri.(…) Inutil, deci, sa mai spun ca peste mlastini nu poti inalta blocuri, ci doar mici vilette. Asadar, in loc sa incerce sa construiasca inalt in parcul Bordei, primitorul ce va incuviinta, condescendent, „un schimb salvator” cu un „teren echivalent”, dar in zona cu „teren ferm”, tocmai bun pentru ceea ce intentioneaza, va merge inca o data la sigur”. Ceea ce inseamna ca tot scandalul cu salvarea parcului este nu in dauna, ci in favoarea afaceristului Constanda, cel care va primi, finalmente, un teren mult mai valoros pentru proiectele sale si, eventual, ale celor din spatele sau.